Viața, ca o expresie a informaționalului

VIAȚA, CA O EXPRESIE A INFORMAȚIONALULUI

(Simpozionul ”Viața ca o relație structură-mediu”, Alexandria, octombrie 1997)

Problema originii vieții a pasionat din cele mai vechi timpuri omenirea, pentru că aceasta este strâns legată de întrebările fundamentale ce l-au frământat pe om secole și milenii: “de unde venim?”, “încotro ne îndreptăm?”, “care este sensul vieții?”.

În urma îndelungatelor observații, studii și cercetări ale oamenilor de știință și cultură se poate afirma că:

· Originea vieții este un proces extrem de complex și îndelungat, ce nu poate fi reprodus în laborator, ci cel mult să reconstituim mici secvențe ale acestui proces;

· A existat o componentă materială de natură fizico-chimică la originea vieții, ce a constituit și va constitui subiectul de predilecție al cercetărilor științifice;

· Componenta de natură materială nu este însă suficientă pentru a elucida sintagma -originea vieții. Originea vieții trebuie completată din punct de vedere informațional și transcedental.

Înainte de a aborda această problematică consider necesar să evidențiem ce este viața, la modul cel mai general.

Iată pe scurt răspunsul unor cercetători englezi sub forma a 8 caracteristici ale sistemelor vii:

1. Viața este mai degrabă un PATTERN în spațiu-timp, decât un obiect material specific (celulele unui organism se pot schimba în timp, aranjamentul lor este cel care definește organismul);

2. Posibilitatea de auto-reproducere;

3. Auto-reprezentare stocată informațional (așa cum este descrierea organismelor prin intermediul moleculelor ADN);

4. Schimburi metabolice cu mediul, care convertesc materia și energia din mediu în folosul organismului;

5. Interacțiune funcțională cu mediu. Un organism viu poate răspunde sau poate anticipa schimbările din mediul său; organismele vii crează și controlează local mediul.

6. Interdependența părților;

7. Stabilitate la perturbări mici;

8. Capacitatea de a evolua, aceasta nefiind o proprietate a unui organism individual, ci mai degrabă a speciei.

Din punct de vedere informațional se consideră că viața înseamnă: informație; program; și telefinalitate. Dar problema care se pune din această perspectivă este următoarea: cum au apărut prima informație și primul program biologic pe Terra?

Din acest punct de vedere s-au detașat două ipoteze:

1) că acestea au apărut din materie neorganizată, nestructurată cum spune academicianul Mihai Drăgănescu;

2) iar cealaltă ipoteză este că au apărut dintr-o altă informație și program care le-au precedat.

Se cunoaște că informația este legată de predeterminare. Shannon a definit informația prin probabilitatea de realizare a unui anumit eveniment. În fond este vorba despre realizarea unei anumite predeterminări, adică a acelui eveniment util care se află ascuns sub forma unei potențe latente, ce trebuia să apară la lumină la momentul oportun.

Hazardul și “selecția naturală” nu au făcut decât să descopere și să conecteze între ele potențele latente care-și așteptau momentul potrivit și conjuncturile favorabile ca să genereze viața.

Informația apare întotdeauna în cadrul unui program care urmărește realizarea unor obiective necesare.

Informația care a generat viața a fost determinată de existența unui program universal. Faptul că acest program a ajuns să realizeze în cele din urmă inteligențe finite, de tipul omului, demonstrează că la originea lui a acționat o INTELIGENȚĂ CREATOARE, care a urmărit de la început acest scop.

Cu toate descoperirile științifice ale acestui secol, viața continuă să păstreze o urmă de mister, care va rămâne mereu inaccesibil omului. Această urmă de mister aparține transcendentului. Ea arată intervenția inteligenței creatoare și unificatoare în geneza vieții.

Deci, viața a apărut pe Terra la capătul unui lung proces evolutiv. Acest proces de evoluție s-a desfășurat după legile fizicii, chimiei și termodinamicii (legile lumii materiale). În acest proces, întâmplarea și selecția naturală care s-au desfășurat la nivel molecular au jucat un rol important. Ele au scos la lumină predeterminările și potențele latente (funcțiile) care zăceau în structura profundă a materiei.

Din această cauză, viața apare ca un fenomen informațional care a fost programat.

Există în plus și un psihism fundamental, care este propriu organismelor vii. Acest psihism fundamental nu poate fi explicat decât admițând faptul că organismele vii lucrează conectate la un câmp, să-i spunem PSI (Hakóvski spunea noesic) care a fost și este generat de inteligența creatoare și unificatoare. Această componentă conferă vieții, pe lângă latura ei materială și un aspect de esență transcedentală.