Conexiunile RĂZBOI CIBERNETIC ‒ INTELIGENȚĂ ARTIFICIALĂ

Conexiunile război cibernetic ‒ inteligenţă artificială

(Simpozionul „Viața și inteligența artificială”, Academia de Cibernetică „Ștefan Odobleja”, Oradea, 18‒19 iulie 1994)

Coautor Ilie GHEORGHE

 

1. Integronica războiului cibernetic

 În evoluţia popoarelor lumii, istoria a stabilit momente de tensiune, de încordare, de conflict care au dat naştere unor reculuri sociale, pe de o parte sau „înaintări” rapide, pe de altă parte, în funcţie de reuşită, de victorie sau dimpotrivă de eşec, de distrugere, de învingere.

Aşadar, se poate spune, cu oarecare îndreptăţire, că mişcările sociale, bătăliile, luptele, conflictele de tot felul, războaiele s-au constituit într-o necesitate „legică” a posibilităţii de afirmare a unor potenţialităţi creative şi factice ale oamenilor, ca modalităţi de consolidare a diferitelor categorii socio-umane, şi de atenuare, chiar de disimulare şi înfrângere a altora, în decursul timpului.

Dacă la începuturi, contradicţiile, „ciocnirile”, conflictele erau datorate unor cauze de ordin particular sau temperamental, erau generate de incidente, uneori neînsemnate, şi agravate de factori subiectivi, din motive de credinţă, etnice, de diferenţieri sociale, cu timpul aceste încrâncenări au dobândit o turnură ce incumbă gândire, strategie, tactică, planificare şi acţiune, deci și-au asumat un rol ideatic, apoi un rol pragmatic, propunându-şi scopuri, obiective, căi de realizare şi mijloace de îndeplinire.

 Aceste demersuri au acumulat suficienţi participanţi (uneori de ordinul miilor, zecilor şi sutelor de mii) dar şi mijloace de acţiune, ajungând în timpurile premoderne şi actuale la cele mai perfecţionate tehnologii, dispozitive, mecanisme, sisteme de armament, la cele mai sofisticate tehnici de utilizare, la cele mai valide concepţii de întrebuinţare în operaţie (luptă) a subistemelor energetice, de foc, de securitate, de automatizarea conducerii tupelor, de cibernetizare a tehnicii militare, toate constituind un proces integronic, de dezvoltare şi perfecţionare a unui posibil model cibernetic al sistemului militar.

Fig. 1 ‒ Căile de dezvoltare ale modelului cibernetic al sistemului militar

Renunţându-se în unele zone ale globului la metodologia clasică de obţinere a victoriei, a succesului cu orice chip, specialiştii în materie au întrezărit o soluţie deosebit de eficientă şi de maximă valoare pragmatică, care se adresează unor grupuri populaţionale mari şi unor arii geografice cu mult mai întinse, războiul cibernetic.

Desigur, pentru a se putea accede la un astfel de demers militar a trebuit mai întâi ca ştiinţa şi tehnica să descopere virtuţile aplicative ale fizicii, chimiei, matematicii, roboticii, electronicii, automaticii, ciberneticii etc., deci a fost necesar un salt uriaş în evoluţia ştiinţelor aplicative, în dezvoltarea şi revoluţionarea tehnicilor industriale, concepţiilor cu privire la noţiunea de război, de victorie, pentru că acestea urmăresc obţinerea eficienţei maxime cu un risc şi cost minim într-un câmp de luptă „cibernetizat”.

Astăzi se vorbeşte cu suficientă încredere despre posibila evoluţie a războiului cibernetic, despre convergenţa eforturilor de cercetare şi concentrarea celor mai valoroşi specialişti în problematica războiului şi a păcii, pentru descoperirea unor căi şi mijloace, dar şi a unor sisteme de armament şi robotică militară, dezvoltarea procesului de cibernetizare, aplicarea celor mai noi concepte privind automatizarea conducerii trupelor (abordare globală, ierarhizată şi independentă) şi cibernetizarea tehnicii militare pentru punerea în aplicare, pentru traducerea în realitate a unor aspecte teoretice deosebit de preţioase (cibernetizarea tehnicii de luptă, ca o componentă principală, actuală şi de perspectivă a procesului ducerii acțiunilor de luptă, teatru de operaţii militare cibernetizat, accelerarea procesului de informatizare în stabilirea metodologiilor adecvate de ducere a acţiunilor ofensive şi defensive, avionica şi cibernetica etc.) aflate actualmente în seifurile cele mai invulnerabile ale factorilor de concepţie politico-militară și pe planşetele de lucru ale proiectanților, care în scurt timp vor deveni o forţă puternică şi viabilă în acțiunea de declanşare şi desfăşurare a conflictelor militare, într un adevărat teatru de operaţii militare cibernetizat.

În momentul de faţă se poate vorbi de potenţialitate în măsură mai mare şi de realitate doar la nivel proiectiv, de posibile scenarii de ducere a luptelor în teatrele de operaţii militare automatizate, de roboţi, deocamdată ca elemente de anticipare a acestora. Cele mai perfecţionate armate din lume, cu standarde de dotare tehnică recunoscute, nu pot nici ele afirma, cu toată certitudinea, că odată declanşat un conflict el poate fi dus în exclusivitate prin mijloace cibernetice, ci se porneşte de la forma clasică, tradiţională, ajungându-se până la mijloacele cibernetice, cât sunt ele cunoscute astăzi.

În sistemica conducerii acţiunilor de luptă, trebuie să existe o concepţie de ducere a operaţiei (luptei) radical diferită de cea care s-a utilizat până acum (chiar dincolo de războiul de tip clausewitzian-armate pe poziţie, acţiuni de tip dual – şi cel linddelhartian – acţiunile indirecte) avându-se în vedere perfecţionarea şi fiabilitatea actului informaţional, dezvoltarea permanentă a conceptelor privind automatizarea conducerii trupelor şi cibernetizarea tehnicii militare, analiza în timp real a evenimentelor și rezultatelor acţiunilor, flexibilitatea şi adaptarea comportamentală a tuturor elementelor organizate (structurate), indiferent de complexitatea şi modul de existenţă, prin interacţiuni proprii (între elementele consitutive) pe baza conexiunilor directe şi mai ales inverse (buclele feed-back), precum și perfecţionarea mecanismelor de reglaj, capabile să menţină stabilitatea sistemelor şi subsistemelor prin conservare sau variaţie dinamică controlată (în anumite limite prestabilite) a structurii și funcţiilor sale.

Pentru această modalitate, factorii declanşatori trebuie să-şi asume întreaga fenomenologie ce vizează cunoaşterea actului decizional şi de conducere, a posibilelor lovituri şi contralovituri, precum şi o coordonare riguroasă a acţiunilor în funcţie de tipul prezumtiv al manifestărilor adversarului, posibilitatea flexibilităţii şi adaptabilităţii continue a sistemelor militare, a securităţii informaţiilor, fiabilităţii şi viabilităţii subsistemelor de conducere, de armament, acţionându-se într-o concepţie unitară, luând în calcul şi elementele de toleranţă şi reglaj, reliefând valenţele legăturii inverse în dinamica acestora, mărimea şi sensul, neliniaritatea şi multiplicitatea reglajelor, după scenarii şi contra-scenarii modelate pe tehnica de calcul modernă, pentru desăvârşirea altor procese cibernetice de acţiune (luptă).

Din această perspectivă, derivă ca o particularitate acţiunea factorilor distructivi, care impun necesitatea funcţionării în securitate, cunoaşterea implementării, funcţionării şi comportamentului mecanismelor de securitate, omologarea şi autorizarea acestora, interconectate (integrate) într-o strategie de securitate, cu preţ de cost minim şi cu un risc operaţional asumat.

2. Inteligenţa artificială

 Este un demers complex ce conexează într-un singur factor acţional omul şi maşina, ca elemente bivalente care condiţionează reuşita şi a căror greutate specifică se concentrează în valoarea recunoscută, cu tenacitatea şi forţa maşinii, sub influenţa determinantă a omului.

Desigur că prin războiul cibernetic se urmăreşte şi până la urmă se va reuşi, într-o măsură apreciabilă, ca maşina să preia funcţiile şi misiunile omului şi să coordoneze prin mijloace tehnico-informaţionale şi lingvistico-matematice deznodământul operaţiei (luptei) şi ale conflictelor în genere.

Inteligenţa artificială îşi asumă actul informaţional în toată completitudinea sa şi actul de procesare al datelor, de inginerie a cunoştinţelor în strânsă corelaţie cu dimensiunea vizionară specifică omului. În acest sens, evidenţierea direcţiilor de dezvoltare a inteligenţei artificiale aplicativ ‒ militare este absolut necesară.

Fig. 2 – Direcțiile de aplicație ale inteligenței artificiale

Trecerea de la sistemele de conducere la sistemele expert se face cu maximă rapiditate şi corectitudine, iar de la sistemele de armament la roboţii adaptabili se face ca o necesitate obiectivă, ca un proces firesc şi cu o fiabilitate superioară. În sistemele C3I (comandă, control, comunicaţii, informaţii) se cunoaşte că noile calculatoare din generaţia a-5-a şi cele din generaţia PINK (psihologie-inteligenţă-neuronal-cunoaştere-recunoaştere) au menirea, nu numai de a prelucra şi sorta informaţii deosebit de abundente privind situaţia trupelor proprii şi ale inamicului – într-un proces continuu şi dinamic de permanentă schimbare- ci şi de a le evalua automat şi de a estima şi „prognoza” intenţiile probabile ale adversarilor şi de a „propune”, „sugera”, factorilor de decizie variante de acţiune optime, de contracarare a acţiunilor inamicului.

Pentru ca acest dialog acţional să se realizeze în chip desăvârşit, trebuie stimulată devoltarea continuă a roboticii, matematicii, ciberneticii, a sistemelor expert şi realizată prelucrarea simbolică a informaţiilor, punându-se la bază sinteza şi decodarea vorbirii, interpretarea şi procesarea imaginilor şi înţelegerea şi extinderea amprentelor electronice, integrarea informaţiilor.

De asemenea, competenţa artificială implică competenţă umană, în mod proiectiv, prin descifrarea cunoștințelor dobândite şi prin constituirea unor procese logico-formale, flexibile, cu mare viteză de adaptare, recunoaștere sau rezolvare, detaşate de factorii psihici şi stres. Spre exemplificare, supunem analizei următorul tabel de comparaţie.

Competența umană	Competența artificială
Trecătoare	Permanentă
Transfer dificil	Transfer rapid
Documentare dificilă	Documentare ușoară
Imprevizibilă (spontană)	Coerentă
Personală	Accesibilă
Neverificabilă	Verificabilă
Creatoare	De rutină (algoritmică)
Adaptivă	Rigidă (inflexibilă)
Comunicație senzorială	Comunicație simbolică
Amplă	Restrânsă
În creștere	Statică
Bun simț (perturbabilă)	Imperturbabilă
Individuală	Integrabilă, reproductibilă

3. Conexiunile război cibernetic–inteligenţa artificială

 În actualul context militar mondial se impune cu acuitate procesul complex de informatizare (automatizare şi cibernetizare) în vederea aspectării unei metodologii proprii de ducere a operaţiei (luptei) în scopul realizării oportunităţii, unei informări reale şi complete a statelor majore, a organelor de conducere militară care să-şi asume dimensiunea continuităţii şi variabilităţii, a dinamismului şi interdependenţa strategiilor de luptă, în urma unor estimări obiective a resurselor materiale şi umane, proiectate pe o plajă temporară, cea mai favorabilă.

În cadrul războiului cibernetic, inteligenţa artificială este un factor subiacent, dar cu repercusiuni hotărâtoare şi cu rezolvări benefice pentru întreg ansamblul conceptual.

Factorii de mediu şi teren, ca şi cei distructivi trebuie să fie într-o posibilă echivalenţă cu resurse de depășire, de superioritate a celor dintâi, prin misiuni şi contramisiuni care să minimalizeze şi chiar să anuleze factorii de stres ai combatanţilor.

Războiul cibernetic îşi asumă astfel dimensiunea temporală în relaţia directă cu momentul de actualitate, și de perspectivă, printr-o temeinică cunoaştere şi aplicare a actului de conducere sistemică şi decodare a tuturor proceselor informaționale generate de scenarii şi planuri deosebit de absconse, de hotărârile şi competenţele decizorilor militari, conjugate cu sistemele de armamnet, pe spaţiul surprizelor şi al stărilor umane foarte contradictorii.

Inteligenţa artificială acceptă şi include în mod direct ingineria cunoştinţelor, cu întreaga ramificaţie de competenţe artificiale care îşi subordonează în mod obiectiv sistemele expert, coordonata roboticii şi procesualitatea prelucrării imaginilor şi informaţiilor. În urma acestor conexiuni are loc actul de prelucrare complexă a datelor sub autoritatea logică a competenţelor umane, creative şi sub influenţa operativităţii temporale a acţiunilor concrete, derulate în absenţa stresului subiectiv în cadrul câmpului de luptă cibernetizat.

În literatura de specialitate se estimează valoric nu numai timpul câştigat de o armată prin automatizare unitară, ci şi relaţia cost-eficacitate faţă de desfăşurarea tradiţională a luptei, fară automatizare sau cu sisteme de armament independente.

Specialiştii militari au ajuns la concluzia că eficienţa şi continuitatea conducerii şi oportunitatea acţiunilor în câmpul de luptă nu pot fi detaşate de amploarea sistemelor automatizate, în privinţa dirijării celor de armament şi a trupelor, perfecţionarea elementelor fundamentale ce vizează execuţia şi cibernetizarea organismului militar, în general.

În războiul cibernetic se vizează astăzi înlocuirea formelor militare perimate cu concepte noi, precum „automat de proces instruibil”, adaptativ, capabil să realizeze prelucrări instantanee a datelor şi informaţiilor, combinări ale elementelor corespunzătoare şi interpretarea acestora până la elaborarea deciziilor (hotărârilor) ce vor fi supuse procesului de analiză şi discernământ al factorilor de răspundere militari.

Războiul cibernetic se caracterizează şi printr-o optimă funcţionalitate a sistemelor de armament (subînţelegând şi subsis-temele componente de descoperire, urmărire şi localizare a inamicului, de prelucrare automată a datelor cercetării, şi deciziei asupra proceselor de acţiune, de analiză şi apreciere a eficacităţii acţiunii şi de corecţie specifică) ca şi un automat finit (automatul finit este un model de mașină cu comportament compus din stări, tranziții și acțiuni. O stare stochează informații despre trecut, adică reflectă schimbările intrării de la inițializarea sistemului până în momentul actual. O tranziție indică o schimbare de stare și este descrisă de o condiție care este nevoie să fie îndeplinită pentru a declanșa tranziția. O acțiune este o descriere a unei activități ce urmează a fi executată la un anumit moment. Automatele finite sunt folosite pe larg în modelarea comportamentului aplicațiilor, proiectarea sistemelor digitale hardware, ingineria software, compilatoare, și în studiul computației și limbajelor formale.), cu utilizări independente sau integrat în marile operaţiuni ofensive sau defensive, pe categorii de forţe armate, pe teatre de acţiuni automatizate sau clasice. Aceasta se poate realiza şi prin integrarea punctelor de comandă operative în centre operative de comandă (automatizate), ca o consecinţă a evoluţiei şi perfecţionabilităţii războiului cibernetic.

Este deosebit de favorabilă înţelegerea şi relaţionarea elementelor componente într-o formă de sinteză, aşa cum este structurată în schema operaţională (fig. 3).

Fig. 3 – Conexiunile război cibernetic – inteligență artificială

 Se impune deci estimarea valorică a câtorva puncte definitorii, ca de exemplu: conducerea sistemică, procesarea informaţiilor, competenţele umane şi deciziile în strânsă dependenţă de competenţele artificiale, ca şi corelaţia dintre sistemele de armament şi cele vizând robotica, toate având o echivalenţă obiectivă la factorul definitoriu al inteligenţei artificiale, ca element subiacent războiului cibernetizat, ce uneşte inteligenţa naturală şi cea artificială, deci omul şi maşina în contextul acţiunilor militare.

4. Concluzii

Se pot formula câteva concluzii relevante ce vizează războiul cibernetic în genere:

1. Interferenţa război cibernetic–inteligenţă artificială este obiectivă şi poate genera trepte -din ce în ce mai înalte- de optimizare a acţiunilor militare pe câmpul de luptă modern;

2. Se va produce un continuu proces de prelucrare a datelor şi informaţiilor, marcat de operativitate, claritate şi calitate.

3. Competenţele umane îşi vor găsi o concretizare benefică în competenţele artificiale, iar feed-back-ul corespunzător se va realiza cu elemente de răspuns imediat şi infailibil;

4. Factorii subiectivi, absolut omeneşti, vor fi într‒o măsură apreciabilă minimalizaţi sau limitaţi în cea mai mare parte – totul va căpăta girul creativităţii, al spontaneităţii și promptitudinii;

5. Omul şi maşina vor deveni în măsură aproximativ egală coautorii întregului proces de competitivitate acţională şi decizională;

6. Se va face o mai justă raportare între timpul prezent, real şi timpul operativ, posibil sau proiectiv, dându-se astfel o cale mai aproape de perfecţiune în vederea verificării răspunsurilor şi a potenţialităţilor acţionale de profil;

7. Se reliefează unitatea și varietatea conceptului de luptă automatizată, dinamismul şi interacţiunea proceselor de luptă (a formelor şi acţiunilor de specific), proprii categoriilor de forţe armate într-o nouă viziune, într-un proces integronic.