duminică, 19 iulie 2009

SE STING VETERANII!

Se sting Veteranii!

Priveste, copile, cum trec veteranii
In siruri tacute, batrani luptatori
Se duc! Se topesc! Si-odata cu anii
Dispar in neant, anonimi calatori.

Se sting veteranii, lasati in uitare,
Incet, in tacere si-n lacrimi se sting.
Si nimeni nu-i plange! Pe nimeni nu doare
Ca mor veteranii! Nici ei nu mai plang!

Priveste-i! Mai misca! Mai sunt inca vii!
Si-asteapa sa sune... un ultim atac,
Caci astazi sunt iarasi in linia-ntai
Si-asteapta semnalul! Si rabda! Si tac!

Priveste-i trecand, resemnati spre vecie,
Pasind maiestuos, ca lumea sa stie
Ca n-au cersit, nu s-au plans, n-au cracnit!
Au luptat, au muncit, au tacut... si-au murit!

De-ai fost general sau simplu soldat
Pe front nu conteaza! Nu este o lege
Sa-ti apere gradul. Esti doar un barbat
In lupta cu moartea. Si moartea n-alege!

Din est pana-n vest, intregul pamant
Cu sangele lor in razboi l-au udat.
Cu trupuri uitate sub cruci de mormant
Tot drumul Golgotei a fost jalonat!

Iar cei ce-au scapat de cumplitul infern
La matca intorsi au fost asteptati
Potrivit obiceiului nostru etern
La Aiud, La Sighet, La Pitesti, La Galati.

De-aceea, copile, cand trec veteranii
Cu fetele supte, ca de sfinti bizantini
Opreste-te-n loc, caci ei sunt titanii
Istoriei noastre! Si lor sa te-nchini!

Sunt candele sfinte! Cat palpaie inca
Mai da-le onoruri! Acesti oameni tristi
Ti-au cladit viitorul in piatra si-n stanca
Si-au murit pentru tine, ca tu sa existi!

Si-acuma priveste cum trec veteranii
In siruri tacute, eroi cersetori!
Se duc! Se topesc! Si-odata cu anii
Dispar in neant... inutili trecatori!

Col. (r) Gheorghe Lacatusu
veteran de razboi

vineri, 10 iulie 2009

BASARABIA

Nicolae Pop, Paul Goma” antisemit”?
La Editura Museum din Chisinau a aparut anul trecut o tulburatoare carte a lui Paul Goma: Saptamana Rosie (28 iunie-3 iulie 1940) sau Basarabia si evreii . Total lipsita de inhibitii si prejudecati, abordarea problemei este una metodica si temeinic argumentata: nimic nu ramane doar afirmat, ci totul se dovedeste; nici o acuzatie nu este formulata fara probe, nici o concluzie nu apare ca întamplatoare sau doar ipotetica. Cele 12 capitole poarta titluri foarte sugestive: 1. Întrebari; 2. Scurta istorie a ???Basarabiei”. Un rapt, o diversiune lingvistica, realitati statistice; 3. La început a fost antiromanismul. O istorie ???antisemita-antiruseasca” a Basarabiei scrisa de un evreu bolsevic; 4. O istorie de tip sovietic a ???antisemitismului” romanesc; 5. Falsificarea istoriei se poate face si punand în scena cearta dintre doi goi [neevrei] carora le acorzi dreptatea-rabinului; 6. Un an (26 iunie 1940-22 iunie 1941) ocultat. Sa fie el cauza? Sau efect?; 7. Un martor de necontestat: Gr. Vindeleanu; 8. Cand ai crescut în cultul eternei victime inocente, îti vine greu sa accepti ca ai fost si tu un bun calau; 9. Martiriul Basarabiei si al Bucovinei de Nord între 28 iunie 1940 si 22 iunie 1941; 10. Martiriul... – dupa martie 1944. Înfometarea (1946-1947); 11. Ion Antonescu: înger sau demon?; 12. ???Cine sa ne judece pe noi? Pe noi, sa ne judece? Unde: la... Nürnbergul II, fascist?”. Cartea se încheie cu o consistenta lista bibliografica, în care autorul consemneaza doar ???o parte din cartile care informeaza , nu cele care dezinformeaza la ordin ”.
Rostind adevarul crud si incomod, Paul Goma întreaba si se întreaba repetat, cauta si gaseste raspunsuri, vestejeste necrutator minciuna si impostura, în orice chip s-ar arata si oricat de dibaci s-ar alcatui. Aparitie de exceptie, eseul pune în lumina, pe mai putin de 140 de pagini, date si fapte cutremuratoare, pornind de la întrebarile puse concis si abrupt, dar cu tinta foarte precisa:
???Care sa fi fost motivul, pretextul, temeiul – sau/si cauza – pentru care, din prima zi a Campaniei antisovietice a celui de-al Doilea Razboi Mondial (22 iunie 1941), «cu nebanuita cruzime, romanii i-au masacrat pe evrei, atat pe solul national – Abatorul de la Bucuresti, Progromul de la Iasi, Trenul Mortii, Basarabia si Bucovina – cat mai ales în Transnistria» (teza evreilor), crima care ar fi «devansat în timp si egalat în cruzime Auschwitzul», cum scrie Matatias Carp? Care sa fi fost resortul criminal care, dintr-o comunitate ca a noastra, daca nu legendar de toleranta, atunci sigur îndelung rabdatoare, a facut-o sa devina, în interval de doar un an: 28 iunie 1940-22 iunie 1941 – si daca numai într-o saptamana? – «una majoritar, fatis, feroce antisemita, încuviintand masurile guvernamentale de persecutare, apoi de lichidare a evreilor», cum sustin, de jumatate de veac, evreii?”.
Si apoi cifrele – suspect de rotunde: ???Numarul victimelor înscris pe monumentul comemorativ de la [Templul] Coral din Bucuresti: 400.000. Nu mai mult, nu mai putin: 400.000”! Si mistificarea, ignorarea sau lipsa documentelor (în mare parte sustrase interesat): sovieticii – asa cum ???au confiscat arhivele germane cuprinzand documente ale «solutiei finale» si îi santajeaza pe evrei amenintandu-i cu publicarea «adevaratului bilant al holocaustului»” – tot acestia ???au furat din arhivele romanesti cca 200.000 de dosare tratand [despre] Basarabia si evreii”, astfel ca ???lipsesc datele privitoare la numarul exact al evreilor ce parasisera Romania pentru Patria Socialismului Biruitor pana la 22 iunie 1941 , precum si al evreilor victime ale romanilor – dupa 22 iunie 1941 ”. Din pacate, ???absenta documentelor, departe de a-i deranja pe Dinu C. Giurescu, Razvan Theodorescu, Andrei Pippidi, Stelian Tanase, romani curat-impartialisti, altfel lingusisti emeriti care, din dezgustatoare slugarnicie, legitimeaza orbeste cele mai nerusinate neadevaruri”, este pentru ei – ca si pentru evrei – o adevarata ???mana cereasca”.
De la aceste date de fond ale problemei, autorul îsi începe lupta cu ???expertii” în falsificarea cifrelor si în manipularea lor propagandistica, în rastalmacirea si exploatarea trecutului în folosul lor propriu si exclusiv. Nu-i cruta nici pe cei ce mint cu nerusinare la adapostul conferit de prestigiul Premiului Nobel, cum e cazul cu Elie Wiesel. Întemeindu-se în parte si pe observatiile lui Norman G. Finkelstein ( Industria Holocaustului. Reflectii asupra exploatarii suferintei evreiesti ), Goma îl defineste pe Wiesel ca pe un ???celebru mitoman”, santajist în numele lui World Jewish Restitution Organization (WJRO), ???escroc de istorie si de morala”, citand punctual cateva dintre marsaviile de-acum notorii ale acestuia ( cf . mai ales pp. 43 si 45).
Recentele initiative pornite de la Palatul Victoria si de la Palatul Cotroceni arata ca romanii, prin clasa politica actuala, sunt complici directi ai minciunilor evreiesti. Astfel, ???cercetarea” privitoare la ???contributia Romaniei la Holocaust”, decisa oficial si asezata sub cele mai înalte patronaje, a fost încredintata acelorasi ???neprihaniti” Elie Wiesel, Radu Ioanid, Tesu Solomovici, Lya Benjamin etc., dandu-se pentru aceasta si o ridicola Ordonanta de Urgenta guvernamentala! (Care ???fascism” actual? Si de ce ???urgenta”? Si de cand lupii pastori la stana?)
Spre a întelege cum s-a ajuns la toate tragediile din Basarabia, trebuie rememorata istoria acestei greu încercate provincii, din momentul raptului rusesc (1812) si pana în prezent. Este ceea ce autorul face într-un capitol special, subliniind relatia cauzala dintre procesul de deznationalizare la care a fost supusa aici populatia romaneasca si invazia masiva a neromanilor, cu precadere a evreilor, în randul carora s-a nascut si a circulat chiar ideea unei patrii evreiesti ( eretz ) în... Basarabia. Exista o dubla explicatie a ???iubirii de Basarabia” a acestora (???Basarabia, tzara mia!”), pe care însa evreii de azi refuza cu obstinatie s-o accepte public: pe de o parte, ???una dintre utopiile sioniste aseza patria ( eretz ), statul, tara evreilor pe un teritoriu cuprinzand sudul Galitiei, Maramuresul, Bucovina întreaga, nordul actualei Moldove (desi, începand din 28 iunie 1940, evreii cereau: «Vrem Moldova pana la Seret!»), Basarabia si Transnistria (Ucraina dintre Nistru si Bug)”; pe de alta parte, ???începand din 23 august 1939 – pactul Stalin-Hitler! – printre evrei a prins a circula zvonul ca în curand Tovarasul lor Stalin va preface Basarabia romaneasca în Republica Socialista Sovietica Evreiasca”!
De ce atata ura împotriva romanilor în acea cumplita saptamana a crimelor si a urgiei dintre 28 iunie si 3 iulie 1940? Tocmai fiindca romanii contrariasera în 1918 proiectul sionist al unei tari a evreilor în Basarabia, iar în 1940 Stalin le promisese acestora din urma, în Basarabia înca neocupata, o Republica Socialista Sovietica Evreiasca, pe care sigur ca romanii n-o puteau agrea (Diktatul de la 26 iunie 1940 si începutul evacuarii fusesera pentru evrei prilej de bucurie, dar si de razbunare pe cei ce le întarziasera planurile cu peste 20 de ani). O martora a evenimentelor îmi spunea ca evreii le ziceau de la obraz romanilor locali, în vara lui 1940: ???V-am bagat în sac. Ramane numai sa-l legam la gura”.
Urii nemarginite împotriva romanilor, manifestate în cruzimile, batjocurile si chiar crimele barbare declansate o data cu revolutia bolsevica si culminand în ???Saptamana Rosie”, i-a raspuns razbunarea romaneasca de dupa 22 iunie 1940 (care n-a avut nici pe departe proportiile progromiste care i s-au imputat ulterior). Fapt este ca ???romanii acuzati de masacrarea evreilor au fost condamnati (multi au si fost executati) într-un interval de trei ani (1944-1947), dupa cum arata si numeroasele documente produse de M. Carp”, pe cand ???evreii vinovati de persecutarea, de masacrarea neevreilor, a romanilor, înainte, în timp, în numele apararii sovietismului”, daca nu au cazut sub incidenta razbunarilor conjuncturale sau legilor martiale de dupa 22 iunie 1940, n-au dat niciodata seama legal de abuzurile si crimele lor, facute pe cont propriu sau în cardasie directa cu fortele de represiune sovietice. Cine, cand si în fata cui va raspunde vreodata de tot ce a patit romanimea basarabeana sau armata romana înainte si dupa 1944?
Paul Goma scrie, spre sfarsitul cartii: ???Mai sper ca vor fi destui care sa discute calm, cumpanit, ne-isteric despre Basarabia ca cheie a razbunarii sangeroase a romanilor pe evrei... Despre Basarabia care, daca a ajuns ce a ajuns astazi, o ruina a ruinelor, un rezervor de sclavi ai celui de-al treilea mileniu, un septel de carne alba, aceasta se datoreste în mare masura muncii neobosite, permanente a bolsevicilor evrei care, începand din 27 martie 1918, si-au sacrificat tineretea, libertatea, viata pentru cauza bolsevizarii Basarabiei si «întoarcerii ei la sanul Patriei Sovietice», pentru «intrarea în componenta URSS»”.
Paul Goma este, totusi, mai degraba lucid decat încrezator, ca unul ce stie prea bine ca ???daca ai nemaipomenita îndrazneala (mai degraba: tendinta sinucigasa) sa spui/scrii adevarul interzis vreme de o jumatate de secol, despre Basarabia si evreii, pacatuiesti grav: esti «antisemit»”.
Sa fie pur si simplu ???antisemitism” în randurile acestea: ???... pe lumea asta, în secolul care a trecut, nu doar evreii au avut de suferit, nu doar ei au murit nevinovati, ci – de mirare, nu? – si ne-evreii. Atat ca supravietuitorii evrei ai holocaustului au devenit, dupa încheierea razboiului, în tarile ocupate de sovietici, apoi si în Israel, calai emeriti ai goilor care le-au cazut în maini. Si înca nu au fost convocati în fata Tribunalului Nürnberg II: vegheaza protectorii si complicii lor, americanii si rusii”? Sau ???antisemitism” sa fie în aceasta declaratie de principiu: ???... a-l vorbi de bine (cu argumente) pe Antonescu nu înseamna deloc a fi de acord cu tot ce a facut Maresalul. Nu accept însa diktatul privitor la ce-este-bine-sa-contina si la ce-nu-este-bine-sa-contina istoria Romaniei traita si de mine. [...] Cata vreme ne-au ocupat rusii, istoria ne-a fost schilodita (cu ajutorul neprecupetit al istoricilor evrei); acum, ca, draga Doamne, suntem liberi, sa ne-o mutilam singuri, din slugarnicie, fata de ucrainieni, fata de unguri, fata de americani si fata de evrei?!”?
Iata doar cateva dintre tulburatoarele adevaruri pe care le rosteste – ori asupra carora îndeamna la reflectie – Paul Goma. Marturisesc ca rareori am citit o carte care sa spuna atat de mult în asa de putine pagini. Ramane de vazut daca pertinenta si curajul marturisitor mai au vreo sansa, pe fondul terorismului ideologic contemporan, sa fie nu doar nu doar ???antisemite”, ci si onest lamuritoare...
************************88
Paris 12 mai 1998
3. D E S C R O N O L O G I Z A T O R I I


Iertare, nu am gàsit termenul care sà-i numeascà pe manipulatorii de istorie ràsturnàtori de cronologie. Celor ce încep istoria umanitàtii cu propria istorie un prieten le-a spus : autocronisti - poate va gàsi si pentru strâmbàtorii cronologiei, deci : ai adevàrului, un nume.
Multi confundà proposta cu riposta, avantgarda cu ariergarda - cauza cu efectul, primul-în-timp cu urmàtorul. Atâta vreme cât un astfel de ghiveci mental ràmâne în stadiul oral, nu ràmân nici urme, însà dacà manipulàrile sunt consemnate negru pe alb…
Când se vorbeste despre un dispàrut dintre cei vii, oricât de scârbavnicà, chiar criminalà îi fusese viata, se spune, cam gràbit : "Despre morti - numai bine…" ; când se comparà douà tragedii, douà masacre, unii spun : «Si noi am fost victime», ceilalti : «A existat un singur Holocaust - cel al càrui victime inocente am fost noi" - si gata, dialogul nu mai este posibil.
Publicarea unui volum precum Cartea neagrà a comunismului, a provocat în Franta un cor de proteste, de reactii extrem de violente din partea unor socialisti, a comunistilor si a evreilor. Contestatarii au negat amploarea crimelor comuniste (în zeci de milioane…), carac-terul programatic al lichidàrii, deasemeni importanta numericà a evreilor care au fàcut parte ("la cel mai înalt nivel") din aparatul politico-politienesc al statelor comuniste.
Cu acest prilej mi-am amintit de un colocviu-festival organizat de municipalitatea orasului Die (Drôme) în 1996, avînd ca temà : "La Moldavie" - s-a înteles, era vorba de Basarabia, devenità "republicà moldoveneascà". Profitînd de neinformarea francezilor, invitatul permanent al Festivalului, Antoine Spire, jurnalist la France Culture - dupà ce 20 ani fusese la organul comunist L’Humanité (si unde continuà sà lucreze fratele sàu - ca în familiile clanice si… impartiale), pe de o parte a furnizat date false privitoare la istoria "Moldovei" si simultan a coplesit standurile cu o altà Carte neagrà - a persecutiilor suferite de evrei în timpul celui de al doilea ràzboi mondial din partea statelor care luaserà parte la "ràzboiul antisovietic" : Ungaria, Croatia, Slovacia - si desigur, România (nu erau scutite nici tàrile care în momentul 22 iunie 1941 nu mai existau, fiind ocupate de Germani : Cehia si Polonia (fàrà a se aminti partea orientalà, ocupatà de rusi), cât despre Tàrile baltice, acestea erau acuzate în bloc de masacre ale evreilor pe teritoriile lor, fàrà a spune adevàrul : autorul, ca si în cazul Poloniei, fiind ocupantul german.
Aceastà Carte neagrà a fost alcàtuità imediat dupà al doilea ràzboi (1945) de un comitet de evrei sovietici în fruntea lor : Ilia Ehrenburg si Vasili Grossman. Pentru distribuitorii volumului, la Die, nu conta cà în peste 50 ani câti trecuserà apàruserà noi documente, ei pe cele "clasice" contau. Când mi-am exprimat mirarea-indignarea fatà de Antoine Spire (pe care-l cunosteam de decenii si cu care avusesem conflicte publice la colocvii, conferinte, emisiuni de radio), el mi-a ràspuns, râzînd, bàtîndu-mà pe umàr :
«Il faut choquer l’opinion, mon cher !» si a aràtat cum : cu o directà de dreapta…
Cunosteam metoda comunistà : când n-ai argumente, folosesti… socul pumnului.
În cele trei zile am stat de vorbà cu organizatorii, cu autorii hàrtilor, a cronologiilor (despre "La Moldavie")… Cu totii foarte amabili, acceptau, în principiu, cà au putut gresi, dar… Ce importantà mai avea, acum, faptul cà informatia cutare este inexactà ?, sau cà douà evenimente au fost intervertite…?
Ce importantà ? Una esentialà : adevàrul era falsificat !
Cu informatiile false - eram, din pàcate, obisnuit sà mà confrunt: le corectam, iar auditorii, politicosi, acceptau cà si eu as putea avea dreptate… Aici era vorba, în rezumat: "istoricii" vorbeau de "Moldova sovieticà", fàrà nici o referire la statul Moldova din care fusese zmulsà partea ràsàriteanà, botezatà abuziv : Bessarabia ; în 1812 "imperiul tarist cucerise Bessarabia de la turci" - un teritoriu ce apartinea "de drept" slavilor, fiindcà, nu-i asa, "limba moldoveneascà este o limbà slavà"…; Unirea de la 1918 era, sub condeiul istoricilor moscoviti : "ràpire", alipirea la Patria Mamà, România, în 1918 : "càdere sub jugul mosierilor regalisti români…", etc, etc…
Cea mai mare dificultate : "operatiunea" de restabilirea a cronologiei ; Francezii ridicau din umeri, în sensul cà nu conteazà acest "detaliu" - dupà atâta amar de timp ; opinie împàrtàsità si de Gabriela Adamesteanu : si ea era de pàrere cà asta nu avea însemnàtate - importan†à capitalà avînd acum alegerile din România (eram în octombrie ‘96) ! Apoi cum ea e olteancà, nu are a se amesteca în treburile interne ale rusilor (Ucrainenii încà nu erau la modà…)
Autorii Càrtii negre din 1945, vorbind pe larg despre masacrarea evreilor din teritoriul Basarabiei, al Bucovinei de Nord "invadate de armata monarhistà românà dupà 22 iunie 1941", se pàzeau ca de foc de a produce date si a pomeni interludiul sângeros dintre 28 iunie 1940, când acele teritorii fuseserà invadate de armata sovieticà si 22 iunie 1941, când armata românà le liberase. Dupà ei, motivul actelor de barbarie ale Românilor : antisemitismul constitutiv si anticomunismul visceral.
De câte ori am avut prilejul am afirmat cà, dacà România doreste sà intre în rândul natiunilor civilizate, europene, este imperativ necesar sà recunoascà (pe lângà persecutarea etniei germane, dupà 23 august 44 ; pe lângà abandonarea, persecutarea, tràdarea, vinderea Românilor refugiati din Bucovina de Nord si din Basarabia, începînd din iunie 1940) - tentativele de lichidare a douà comunitàti etnice : Tiganii si Evreii, în timpul ràzboiului în Est.
Din nefericire, nici dialogul româno-român nu este posibil : ai nostri invocà, pe lângà argumente cronologice (adevàrate), altele ca : "dreptul solului", "nerecunostinta evreilor", "exagerarea numàrului victimelor", "aroganta lor, ca auxiliari ai ocupantului rus", etc., inacceptabile, nerezonabile, desi nu întru totul false.
Nu-mi imaginez cà voi stabili eu adevàrul-adevàrat, însà voi încerca sà rezum conflictul de dupà revolutia bolsevicà :
- în 1917 România se afla într-o situatie militarà, economicà, psihologicà dramaticà - înghesuità, încoltità în refugiul din Moldova ; Evreii, în majoritate, erau cu inima alàturi de Revolutia Bolsevicà, càreia i-au furnizat un mare numàr de agitatori politici, de "cadre supe-rioare" politice, politienesti, militare (vorbesc de cei nativi din România si din Basarabia);
- în 1918, când Basarabia s-a declarat autonomà, independentà - apoi sà se alipeascà la Patria Mumà - Evreii din România, din Basarabia, din Rusia sovietizatà au intrat în conflict acut cu statul român, cu Basarabenii din Sfatul Tàrii, în fine cu "ideea nationalà" opusà celei a internationalismului pronat de comunisti - dintre care foarte multi evrei ;
- dupà 29 decembrie 1919, când Parlamentul român consfinteste unirea Transilvaniei, a Bucovinei si a Basarabiei, Evreii din România ca si cei din Rusia sovieticà sunt în dezacord violent cu acest act si, uitîndu-si internationalismul comunist, pledeazà pentru o Basarabie fàcînd parte din… natiunea rusà ;
- constituirea PCR în 1921 : a fost, în fapt, oficializarea ofensivei rusesti împotriva României Mari - în cadrul acestei campanii (si) militare, Evreii de pe ambele maluri ale Nistrului au jucat un rol considerabil - si nefast.
Din 1938, guvernele românesti iau màsuri discriminatorii împotriva evreilor, iar de la venirea la putere a Statului Legionar (14 septembrie 1940), antisemite.
Vor, nu vor Ilia Ehrenburg si Vasili Grossman, în Cartea neagrà, totusi :
– data de 28 iunie 1940 (când URSS ocupà Basarabia si Bucovina de Nord) a fost anterioarà datei instauràrii statului national-legionar (am mai spus, dar repet : în 14 septembrie acelasi an), când au început persecutiile caracterizate împotriva evreilor din România) ;
– cu voia lor, anterioarà si datei de 22 iunie 1941 (izbucnirea ràzboiului în Est), când foarte multi evrei din Basarabia si din Bucovina de Nord, au fost arestati, încarcerati, deportati - asasinati.
Am fàcut aceastà elementarà precizare (reasezarea cronologicà a evenimentelor), pentru cà Ehrenburg si Grossman pretind cà "severitatea" (?) cu care i-au tratat sovieticii pe "càlàii din Jandarmerie si din Sigurantà", în Basarabia, nu a fost decât o pedeapsà "de avertisment" - ca urmare a crimelor comise de acestia "dupà invadarea teritoriului sovietic"!
Adevàrat : persecutiile sistematice împotriva evreilor încep dupà data de 14 septembrie 1940 (venirea la putere a legionarilor si a lui Antonescu), culminînd cu rebeliunea legionarà care a provocat moartea si a unor evrei - însà violente, sistematice împotriva întregei comunitàti, au fost semnalalte dupà 22 iunie 1941, atunci când, liberate fiind Basarabia si Bucovina de Nord au fost constatate atrocitàtile comise de bolsevici în teritoriile ocupate, între 28 iunie 1940 si 22 iunie 1941.
Sà vorbim de câteva din faptele unor evrei începînd de la 28 iunie 1940 :
La Chisinàu : din chiar ziua de 28 iunie 1940 : Etea (Petia ?) Beiner, doctorul Derevici, avocatul Steinberg - locuitori ai orasului - au fost primii care si-au manifestat pe stràzi bucuria de a fi fost liberati de români, agitînd listele negre (alcàtuite de cine stie când) ;
- tot ei s-au aflat atât în fruntea bandelor care i-au atacat pe refugiatii ce încercau sà iasà din oras, pentru a se îndrepta spre Prut - o coloanà alcàtuità din functionari si din teologi ;
- la îndemnul si exemplul celor trei, "populatia pasnicà îndignatà" - alcàtuità din evrei - avea deja pregàtite : pietre, bâte, vase cu uncrop, oale de noapte, pline : refugiatii au fost bàtuti cu pietre, opàriti, ciomàgiti, dezbràcati, scuipati, stropiti cu fecale (pe teologii càzuti la pàmânt, femeile doar mimau sau chiar urinau cu adevàrat) - apoi târîti si închisi în clàdirile Facultàtii de teologie, unde sovieticii amenajaserà fulgeràtor una dintre închisori, "specializatà" în, mai cu seamà, ostasi ràpiti în timpul retragerii ;
- aceiasi (Beiner, Derevici, Steinberg) s-au aflat în fruntea haitelor de enkavedisti care, în urmàtoarele zile au operat mii de arestàri - dupà listele lor negre.
La Tighina : în 28 iunie 1940 avocatul Glinsberg a împuscat, demonstrativ, în stradà, doi functionari ai prefecturii ;
- acelasi, împreunà cu alti evrei l-au prins pe preotul Motescu, i-au tàiat limba si urechile, în plinà stradà, l-au dus în altarul bisericii si i-au dat foc - în foc a sfârsit si preotul si biserica ;
La Soroca : avocatii Fluchser si Picraevski (si ei autori de liste negre) au împuscat în stradà, la 28 iunie 1940, mai multi functionari superiori, avocati, ofiteri români ;
La Cetatea Albà : autorii de liste-negre Burman si Zuckermann i-au împuscat în stradà pe Eusebie Popovici si pe Nicador Maleski, preoti ;
La Orhei si în satele învecinate : Popàuti, Oliscani, Isacova bande de evrei cu steaguri rosii au ucis preoti, strigînd :
«Vrem Moldova pânà la Siret !»
(N-o fi momentul, dar nu mà pot stàpâni : de ce nu strigau - cà tot împuscau ei popi ortodocsi : «Vrem Moldova pânà la… Atlantic !», desi nici «pânà la Pacific" n-ar fi stricat).
La Cernàuti - încà din 27 iunie 1940 (ce precocitate !) evreii au alcàtuit un "comitet popular" condus de Sallo Brunn, care s-au autonumit primar ; împreunà cu Glaubach (proaspàtul adjunct) au pornit în fruntea bandelor de evrei càutàtori mai cu seamà de preoti, de studenti la Teologie, de profesori, de înalti functionari - ca sà-i ucidà (ceea ce au si fàcut).
În iulie 1941, dupà liberarea Chisinàului, în curtea consulatului italian - unde NKVD-ul îsi stabilise sediul - au fost dezgropate 80 cadavre, în majoritate neidentificate, într-atât fuseserà mutilate (membre, capete tàiate), batjocorite (organe sexuale în gurà), arse în timpul "anchetei" la flacàrà, cu acizi. Dupà resturile de îmbràcàminte, s-a dedus cà martirizatii fuseserà preoti, elevi, ceferisti (dupà chipie);
Tot atunci s-a constat cà în subsolurile Palatului Mitropolitan fuseserà amenajate celule individuale în care erau anchetati "indivizii cei mai periculosi";
Pentru a nu lungi pomelnicul macabru, câteva cifre :
- La data de 7 septembrie 1941, la Chisinàu au avut loc funeraliile nationale ale celor 450 persoane gàsite în gropile din curtile consulatului italian, Palatului Mitropolitan, Facultàtii de Teologie - multe ràmase neidentificate din pricina mutilàrilor.
În doar un an de ocupatie bolsevicà (iunie 1940 - iunie 1941), s-au înregistrat, în afarà de cei cca 300.000 refugiati în ce mai ràmàsese din România - în jur de 30.000 arestati (apoi : împuscati pe loc, deportati, morti în detentie, dispàruti) ;
În Basarabia, pe lângà secerisul rosu al oamenilor - re-repet : doar într-un singur an 1940-1941 - au fost dinamitate, incendiate de autoritàtile sovietice : 42 biserici, 28 scoli, 32 localuri ale unor institutii publice, 79 ale autoritàtilor.
La aceaste crime împotriva românilor din Basarabia si Bucovina de Nord au participat cu zel (si, sà recunoascà : cumplit de eficace) foarte multi evrei, unii numiti de noua autoritate ca directori de scoli, de institutii, de colhozuri, sovhozuri, etc., cei mai multi voluntari, lucrînd în aparatul politico-represiv : partid, sindicat, militie, NKVD.

Iar pentru cà asa este istoria fàcutà : dupà retragerea sovieticilor din Basarabia si din Bucovina de Nord, din iulie 1941, criminali ca Beiner, Derevici, Steinberg, Fluchaser, Picrasevski, Glinsberg, Burman, Zuckermann, Brunn, Glaubach - si altii si altii (chiar si marii rusi care voiau «Moldova pânà la Siret !!») au sters-o în furgoanele Armatei Rosii, nu au ràmas pe loc, sà dea, ei, seama de faptele rele - iar oalele sparte le-au plàtit coreligionarii lor, nevinovati - ba unii (negustori, bancheri, sionisti), victime ale bolsevicilor…
Dar chiar dacà cei ce scriu istoria dupà cum le place ar scrie-o fàrà a manipula cronologia - ce-ar fi ? Ar fi pedepsiti si marii-vinovati, criminalii dintre evrei, aflati de ani buni la adàpost în Lumea Capitalistà: în Israel, în Franta, în USA ?
Din pàcate, nu.
Ceea ce nu înseamnà cà cei care pot da glas indignàrii - sà tacà.
Vorba mea :
«Dacà tac, mà doare si mai tare».

Raspuns la "DECLARATIA REGELUI MIHAI ASUPRA RASISMULUI ROMÂNILOR" publicata In "Epoca", 11 Iulie 1991

In completarea brosurii "Cum se regizeaza condamnarea unui popor" publicata in 1992 si 1995, unde redam in final rezolutia Senatului American Nr. 52 din 11 Iulie 1991 prin care se condamna poporul roman ca fiind anti-semit, sovin si fascist si ca ar reabilita criminalii de razboi, redam mai jos si "Declaratia Regelui Mihai I asupra rasismului" Romanilor, publicata in ziarul "Epoca" din Bucuresti tot in 11 Iulie 1991, care mi-a scapat la timpul sau si care la fel condamna poporul roman. Atat rezolutia Senatului cat si declaratia Regelui Mihai, dupa cum vedem, au aparut in aceasi zi si in urma acelorasi presiuni exercitate de Rabinul Moses Rosen prin declaratiile sale din 1 Iulie 1991 facute la Iasi cu ocazia comemorarii a 50 de ani de la " deportarea evreilor din Iasi", masura luata de Antonescu ca urmare a sabotajelor la care s'au dedat evreii impotriva armatei romane atunci in razboi cu Rusia Sovietica. Iasul fiind aproape de frontiera cu Rusia, evreii incercau sa-i ajute pe Rusi sa ocupe orasul.
Moses Rosen a afirmat cu aceasta ocazie ca Romanii ar fi responsabili pentru omorîrea a 400.000 de evrei in holocaustul impotriva lor si ca din cauza teroarei exercitate de guvernele Romaniei aceasta cifra nu a putut fi facuta cunoscut din 1941 si pana In 1991 si ca "nici lacrimi nu au indraznit sa verse pentru aceste victime ale lor" , acuzatii publicate de "New York Times" din 2 Iulie 1991. La aceste acuzatii ale lui Moses Rosen s'a alaturat si Elie Wiesel prin declaratiile sale care au aparut tot in "New York Times" a doua zi, 3 Iulie 1991. Elie Wiesel a declarat: "Eu ma adresez conducatorilor acestei tari. Sper ca Dvs va este clar ca reprezentantii Dvs. intampina greutati in lume ca sa mobilizeze simpatie si suport politic si economic pentru Dvs. Imaginea Dvs. nu este din cele mai bune in strainatate. Asta ar trebui s'o stiti. Ar trebui sa stiti ca daca antisemitii nu sunt mustrati public, voi veti suferi. Veti fi izolati. Occidentul va urmareste cu mirare, cu spaima si cu groaza." (Vezi brosura "Cum se regizeaza condamnarea unui popor" de Traian Golea)
Regele Mihai, prin declaratiile sale, se alatura acuzatiilor aduse Romanilor de Moses Rosen si da curs imediat somatiilor lui Elie Wiesel, de a "mustra public anti-semitii romani". In continuare Regele Mihai ne invita "...sa privim trecutul in fata, oricat de grea ar fi aceasta povara; numai restabilind adevarul societatea noastra va putea recastiga pacea sufleteasca...." Ne declaram desigur de acord cu principiul enuntat de Regele Mihai, acela de a restabili adevarul , numai ca acuzatiile sale sunt contrare adevarului. Poporul roman a fost victima atacurilor evreesti, iar acesti mult compatimitii sai "compatrioti ", "frati si surori" , au fost agresorii. Rolurile in aceasta tragedie sunt rasturnate pe dos. In sprijinul acestei contraziceri aducem:
- Insemnarile din jurnalul lui Carol al II-lea,
- articolul "De ce atata ura?" , de Nicolae Iorga, amandoua preluate din "Asa a inceput holocaustul impotriva Romanilor", de istoricul Ghgeorghe Buzatu aparuta In 1995 la Bucuresti.
- Declaratia lui Dr. W. Fildermann, presedinteleComunitatii Evreilor din Romania" pe timpul razboiului, in care ni se spune ca Maresalul a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a-i salva pe evrei, si
- Un raspuns al lui Antonescu catre Filderman, prin care isi justifica anumite masuri obligatorii luate impotriva evreilor pentru a-i proteja de furia poporului din cauza "oribilei lor purtari din timpul ocupatiei acestor pamanturi romanesti de catre Rusi" .
Ii mai recomandam Regelui Mihai ca documentare in aceasta problema si brosura evreului din Nordul Transilvaniei, Dr. Oliver Lustig, "Denaturari si falsificari care denatureaza si profaneaza memoria victimelor terorii horthiste", republicata In editura noastra anul trecut, in care Lustig declara ca in Romania nu a fost omorît niciun evreu. Dimpotriva, Romania a fost refugiu pentru cei persecutati din tarile vecine.
Tot ca documentare asupra situatiei evreilor din Romania In timpul razboiului îi mai recomandam Regelui Mihai si brosura lui Sabin Manuila, fostul director al Institutului Central de Statistica al Romaniei , in colaborare cu Dr. W. Filderman, fostul presedinte al Comunitatii Evreilor din Romania , publicata în 1957 si reaparuta in editura noastra In 1996.
Tinem sa ne exprimam totala amaraciune si deceptie ce ne cuprinde citind Declaratia Regelui Mihai, anume ca a putut crede ca poporul roman ar fi fost capabil de astfel de crime care i se imputa. Documente sunt suficiente, daca sunt urechi care sa auda si inima care sa simta si plangerile romanilor. Pe cine-i apara Regele Mihai? Al cui rege se considera el. Regele nostru, al Romanilor, trebue sa ne apere chiar daca eventual am mai facut si greseli, dar Relege Mihaise acociaza celor care ne-au fost calai pe fata si care, pentru a scapa de raspunderile ce li se cuvin pentru crimele comise, prin obraznicia care-i caracterizeaza, din agresori împotriva poporului roman pozeaza in victime, iar Relege nostru îi sprijina. A fost presa timpului care, cu toata cenzura, a dat suficiente fapte pentru a vedea cine sunt criminalii si cine sunt victimele. Apoi au fost toate rapoartele sefilor de unitati militare care au descris Intamplarile respective. Pe cine îi crede Relege Mihai? Il rugam sa consulte documentele insirate mai sus si-l invitam sa citeasca mai ales Crestinismul romanesc de Simion Mehedinti ca sa afle de ce sunt si mai ales de ce nu sunt capabili Romanii.
Speram ca, dupa ce Regele Mihai va fi afla tot adevarul despre pretinsul holocaust al evreilor din Romania, îsi va cere iertare de la Romani si va gasi aceleasi cuvinte de compa-siune si simpatie si pentru ceilalti "compatrioti" ai sai, Romani , care au fost singurele, realele si tragicele victime atat ale holocaustului din timpul razboiului cat si mai tarziu al teroarei comuniste instaurata la noi (si peste tot) tot de evrei (Colonelul Nikolski et Co). In continuare mai speram ca Regele Mihai va rosti aceleasi cuvinte de dojana pe care le-a avut pentru paratii autori ai holocaustului împotriva evreilor din Romania, Romanii, si pentru realii vinovati de crime împotriva Romanilor si de dezastrul ce s'a abatut acum cinci decenii si jumatate asupra Romaniei si care înca mai dainue.

Aducem mai jos trei citate menite sa-l ajute pe Regele Mihai sa Inteleaga atat problema evreeasca cat si tragedia Romanilor:

Oscar Levy

"Evreu, erudit, din Anglia, citat de William Grimstad in "Antizion", pag. 160 din " The World Significance of the Russian Revolution', de George-Pitt Rivers:
"Nu exista o rasa mai enigmatica, mai fatala decat cea evreiasca. Problema evreilor si a influentei lor asupra prezentului si trecutului omenirii atinge radacina tuturor lucrurilor si ea trebue luata in discutie de orice ganditor.
"D-ta scoti in evidenta cu o usoara indignare marele pericol care izvoreste din prevalenta evreilor In finante si'n industrie, si a preponderentei lor in rascoale si revolutii. Dumneata evidentiezi legatura dintre imensa internationala financiara si internationala colectivista a lui Marx si Trotsky, care nu este altceva decat tehnica sirenelor de atras in capcana . Intreaga aceasta nenorocire si mizerie economica si politica o poti urmari pana la ultima ei sursa - care este evreul.
"E greu de gasit un eveniment in Europa moderna care sa nu-si aiba originea la evrei. Ia, de exemplu, marele razboi, care pare sa fie spre sfarsit. Intreaba-te, care i-au fost cauzele si justificarea? Toate ideile Isi gasesc izvorul la evrei. Ai mentionat cu surprindere ca evreii sunt forta motrice atat în communism, cat si in capitalism, atat pentru ruina materiala cat si pentru cea spirituala a omenirii. De la Moise la Marx, in practica si in teorie, in idealism si'nmaterialism, in filosofie cat si in politica, ei sunt astazi ceeace au fost mereu, devotati pasionali cauzei si scopurilor lor rasiale.
"Dar dumneata poti raspunde ca toate aceste viziuni sunt eronate. Uita-te te rog unde au adus omenirea? N'au avut ei parte in ultimii 300 de ani de o judecata dreapta, de un tratament echitabil? Cat timp crezi ca ni-i vei mai reco-manda si ni-i vei mai impune?
"La aceste intrebari ale dumnitale eu am un singur raspuns: dumneata ai dreptate! Acest repros este justificat si pe aceasta baza comuna eu sunt dispus sa ne strangem mainile si sa te apar impotriva oricarei acuzatii ca ai promova ura rasiala.
"Daca d-ta esti un anti-semit, atunci eu, semitul, sunt si eu un anti-semit, si inca unul mai inversunat decat esti d-ta. Noi, evreii, am gresit, prietenul meu, noi ne-am abatut mult prea mult. Noi, care am pozat In salvatorii omenirii, nu mai suntem astazi decat seducatorii ei, distrugatorii ei, incen-diatorii ei, calaii ei. Noi, care am promis sa va conducem spre un nou rai, am reusit pana la urma sa va conducem într'un nou iad.
"Nu exista niciun progres, si cel mai putin unul moral. Si este de-a dreptul morala noastra care a impiedecat orice progres. Ma uit la aceasta lume si ma cutremur cand vad prabusirea ei. Ma cutremur cu atat mai mult cu cat stiu cine este autorul moral al acestei prabusiri...."

Benjamin Franklin

In Declaratia sa, Regele Mihai îi invita pe evrei sarevina în Romania sa "ajute" la reconstruirea ei. Sa-l vedem pe Bejamin Franklin, unul din fondatorii Statelor Unite, ce spune despre "ajutorul" ce-l vor da evreii la ridicarea Americii. Redam mai jos parte din discursul sau la Conventia Constitutiei din Filadelfia din 1787, unde proiectul de Constitutie a fost supus spre aprobare (citam din aceeasi carte "Antizion" de William Grimstad, pag. 54-55):
"Sunt total de acord cu Generalul Washington, ca noi trebue sa protejam aceasta tanara natiune de o influenta insidioasa si penetranta. Aceasta amenintare, domnilor, vine din partea evreimii.
"In oricare tara s'au stabilit ei în numar mai mare, au scazut moralul, au depreciat integritatea comerciala, s'au separat ei însisi si nu s'au asimilat; au barfit si au incercat sa submineze viata crestina pe care este asezata natiunea noa-stra ca Stat; au constituit un Stat in Stat si cand au fost infruntati, au incercat sa stranguleze acea tara prin boicot financiar, cum s'a intamplat cu Spania si Portugalia.
"De peste 1700 ani, ei isi deplang soarta si au fost exilati din patria lor, Palestina. Dar domnilor, orice le-ar da lumea, ei vor gasi mereu pretexte de nemultumire si vor sa aiba mai mult. De ce? Pentru ca ei sunt vampiri si vampirii nu traesc pe alti vampiri. Ei nu pot trai prin ei insisi, ei traesc doar pe spinarea crestinilor si a altor popoare. "Daca nu-i excludeti din aceste State Unite acum prin aceasta Constitutie, in mai putin de 200 de ani ei vor fi aici Intr'un numar atat de mare incat vor domina si vor devora intreaga tara. Vor schimba si forma de guvernamant pentru care noi Americanii ne-am varsat sangele, ne-am sacrificat viata si ne-am periclitat libertatea.
"Daca nu-i veti exclude acum, in mai putin de 200 de ani urmasii nostri vor lucra campurile pentru a le asigura lor subzistenta, in timp ce ei vor sedea comozi in centralele de administratie si-si vor freca mainile de isprava dobandita. Va previn, domnilor, ca daca nu-i veti exlude pe acesti evrei acum pentru totdeauna, copiii nostri va vor blestema in mormintele voastre.
"Evreii, domnilor, sunt asiatici si raman asiatici chiar daca sunt nascuti in alta parte, oriunde, si dupa oricate generatii; cu toate ca sunt departe de Asia, ei nu vor deveni altfel. Ideile lor nu sunt conforme cu ale Americanilor si nici nu vor deveni, chiar daca vor trai in mijlocul nostru multe generatii. Leopardul nu-si poate schimba naravul. Evreii sunt o amenintare pentru aceasta tara. Ei trebue sa fie eliminati prin chiar aceasta Conventie Constitutionala."

Marcus Eli Ravage

Evreu din Romania in "Century Magazin" , Februarie 1928
"Voi înca n'ati început sa apreciati adancimea vinovatiei noastre. Noi suntem intrusii. Noi suntem subversivii. Noi v'am luat lumea voastra naturala, idealurile voastre, destinul vostru, si am facut ravagii cu ele. Noi am fost la radacina nu numai a ultimului mare razboi, ci si la toate revolutiile majore din istoria voastra. Noi am adus neîntelegeri, confuzii si frustratii In viata voastra privata si publica si noi Inca o mai facem. Nimeni nu va poate spune cat timp vom continua asa. Cine stie ce destin maret ati fi avut daca noi v'am fi lasat in pace."

MARESALUL ANTONESCU SI EVREII

Fostul presedinte al Comunitatii evreilor din Romania, Dr. W. Filderman, la procesul de la Berna, 1956, a declarat (In "Stindardul" lui I.V.Emilian de la Mgnchen, Oct. 1978): "In timpul dominatiei hitleriste am stat In contact continuu cu Maresalul Antonescu, care a facut tot ce a putut pentru a îndulci soarta Evreilor expusi persecutiei rasiale naziste. Am fost martor la scene miscatoare de solidaritate si ajutor între Romani si Evrei pe vremea imperiului nazist în Europa. Maresalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste care cerea masuri aspre contra Evreilor. Voi aminti numai urmatoarele exemple: E gratie interventiei energice a Maresalului ca deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina a fost oprita; el mi-a dat pasapoarte în alb pentru a salva de teroarea nazista evreii din Ungaria, a caror viata era In pericol. E gratie politicei sale ca averile evreilor au fost puse sub un regim de administratie transitoriu care, prefacandu-se ca le înstreineaza, le asigura pastrarea în scopul restituirii la momentul potrivit. Mentionez aceste lucruri pentru a sublinia faptul ca poporul roman, atat cat a avut, chiar Intr'o masura... limitata, controlul tarii, a demonstrat sentimentele sale de omenie si de moderatie politica."

Maresalul Ion Antonescu :

Raspuns la o interventie a Dr. W. Filderman, Bucuresti, 4 Febr. 1944: "Dupa cum v'am aratat si verbal, am fost nevoit sa evcacuez Evreii din Basarabia si Bucovina pentru ca din cauza oribilei lor purtari din timpul ocupatiei acestor pamanturi romanesti de catre Rusi, populatia era atat de îndarjita împotriva lor încat, fara aceasta masura de siguranta, ar fi dat nastere la cele mai odioase pogromuri. Desi hotarisem sa evacuez pe toti evreii din Basarabia si Bucovina, prin diverse interventiuni si demersuri am fost impiedecat s'o fac. Azi regret ca n'am facut-o, pentru ca am constatat ca dintre evreii ramasi se recruteaza instrumentele cele mai numeroase ale dusmanilor tarii . Se intelege de la sine ca in aceste conditii este o imposibilitate morala si politica sa consimt la aducerea evreilor din Transnistria. Sa nu se conteze deci pe aceasta. Voi da insa dispozitie sa fie scosi toti din imediata apropiere a frontului si asezati In sudul Transnistriei, de unde comunitatea evreiasca, prin relatiunile ce are In strainatate, Ii va putea scoate din tara."
Dupa toate aceste dovezi, unde mai ramane loc, Majestate, pentru acuzatiile ce ni le-ati adus ?

luni, 6 iulie 2009

CUGETARI SI MAXIME MILITARE - CURAJ

CUGETĂRI ȘI MAXIME MILITARE

DESPRE CURAJ

Curajul este o virtute care scapa ipocriziei; el nu se poate preface. (NAPOLEON BONAPARTE)

Natura produce putin oameni curajosi, insa educatia buna formeaza un numar mare. (VEGETIUS)

Sunt mai multe feluri de curajuri: acel care provine din temperament la soldati; acel care provine din ratiune la ofiter; acel generat de dragostea de patrie pe care orice bun cetatean trebuie sa-l posede . (FREDERIC AL-II-LEA)

Pierderea banilor este o pierdere reparabila; pierderea onoarei este o mare pierdere; pierderea curajului este o pierdere ireparabila ( J. W. GOETHE)
Curajul poate fi mai intai indiferenta fata de pericol… curajul poate fi insa si rezultatul unor motive positive ca: ambitia, dragostea de tara sau entuziasm… Ambele feluri intrunite la un loc, dau cel mai perfect curaj (CARL VON CLAUSEWITZ)

Curajul este vederea peste propria fiinta si peste orice primejdie, a unui scop. (NICOLAE IORGA)

Curajul este ceva care se formeaza, care traieste si moare – si care trebuie intretinut ca si armele. (ANDRE MALRAUX)

Curajul si starea de spirit ale armatei au multiplicat in toate timpurile fortele fizice si vor face la fel si de aici incolo. (CARL VON CLAUSEWITZ)

Este un curaj barbatesc a privi raul in fata, a-l sili sa se opreasca, a-l patrunde linistit, rece si stapan si a-l descompune in partile sale. (FICHTE)

Cea mai inalte si mai sigura dovada de curaj nu sta numai in a dispretui moartea, ci in a-si stapani frica de alti oameni si nelinistea in fata strainilor. (FR. W. FORSTER)

Curajul este inceputul biruintei. (PLUTARH)

Dispretuiesc tot atat de mult pe acela care cauta un pericol inutil ca si pe acela care fuge din fata unei primejdii ce trebuie invinsa. (J.J ROUSSEAU)

Pastrarea in toate imprejurarile a parerii juste si legale despre lucrurile infricosatoare si neinfricosatoare numesc eu curaj. (PLATON)

Ce inseamna sa ai curaj? Ti-e frica si totusi faci ceea ce trebuie sa faci. (A.S. MAKARENKO)

Curajos nu e numai cel ce invinge pe dusmani, ci si acela ce-si infrange propriile pacate. (DEMOCRIT)

Norocul insoteste curajul. (CICERO)

Felurile curajului care sunt necesare indeosebi tineretului sunt: sinceritatea si staruinta in munca. (COMENIUS)

Curajul si dragostea de libertate fac minuni. (BALZAC)

Stiti cum se numeste veselia oamenilor care gandesc? Se numeste curaj al spiritului. (ANATOL FRANCE)

Daca vrei sa treci drept un om de caracter si de curaj in proprii tai ochi, nu face concesii de constiinta in directivele vietii tale. Daca vrei sa treci drept un om de caracter si de curaj in ochii altora, ajunge sa nu faci concesii la lucrurile mici, zilnice. (GARABET IBRAILEANU)

Trebuie sa avem hotararea si curajul sa tinem pas cu vremea, daca nu sa facem un pas inantea vremii. (PETRU GROZA)

Curajos este cel care stie a-si inabusi frica… Credeti oare ca cel care merge la moarte sub gloante nu simte nimic, nu se teme de nimic? Nu, acela stie sa-si invinga teama. (MAKARENKO)

Exista trei feluri de curaj: cel fizic, cel moral si cel spiritual. Trupul neinfricat in fata durerii si mortii; sufletul neinfricat in fata tentatiilor placerii, ale rusinii sau ale onoarei sociale; spiritual neinfricat in fata cailor nebatatorite, in fata ideilor pe care nimeni nu le impartaseste. Curajul fizic este cel mai des raspandit – nimic nu-I mai nobil decat dispretul fata de moarte. Curajul spiritual este cel mai rar intalnit - pe acesta se sprijina civilizatia umana. Curajul moral exita intotdeauna, ca un reazem in spatele celorlalte doua feluri de curaj. De el are nevoie atat trupul, cat si spiritul. Este ceea ce numim virtute. (CONSTANTIN TSATSOS)

Curajul unei singure personalitati de a reprima erorile colective, infiltrate in constiinta, e un fapt istoric de mare valoare. (POMPILIU CONSTANTINESCU)

E adevarat ca in curaj e multa incontienta, dar are in el ceva sublime. Fara el nu exista progres (EUGEN BARBU)

Curajul vine treptat dar se exprima odata. In fata curajului totul paleste. Pe cei curajosi nu-i cauti, îi vezi, îi simti, îi stimezi. (MARIN VOICULESCU)

Culese, adaptate, verificate si traite de col. R. Viorel Ciobanu

CUGETARI SI MAXIME MILITARE - CARACTER

CUGETĂRI ȘI MAXIME MILITARE


CARACTER

Caracterul este baza dreptunghiului, iar inteligenta este inaltimea. Perfectiunea o atingem cand baza este egala cu inaltimea. Daca ar fi sa avem preferinta pentru una din aceste calitati, atunci eu as prefera caracterul si nu inteligenta. (NAPOLEON BONAPARTE)

Caracterul este temelia demnitatii personale. (LA ROCHEFOUCAULD)

Un caracter puternic il are acela care-si pastreaza echilibrul in ciuda emotiilor violente Prin caracter sau tarie de caracter denumim perseverenta intr-o convingere, indiferent daca aceasta este este rezultatul judecatii proprii sau a unei alte persoane… numai acei oameni se pot zice ca au caracter ale caror pareri sunt constante. (KARL VON CLAUSEWITZ – (1780-1831), general prusian, teoretician militar)

Caracterul este mai presus decat oricare alta calitate a comandantului… Impreunarea unei intelepte teorii cu un mare caracter va constitui un capitan de seama. (HENRI JOMINI 1779-1869) general de origine elvetiana, autor al multor lucrari de strategie si istorie militara )

Caracterul este conditia esentiala pentru a conduce o armata .(C CORSI (1826-1905) general italian)

Caracterul este mai rar decat inteligenta. (ANDRE GANET-ofiter francez)

Cu cat se adauga experienta vietii, cu atat pun caracterul mai presus de stiinta si talent. (TITU MAIORESCU)

Intre caractere si inteligente n-ar trebui sa existe alegere. Inteligentele se gasesc foarte adesea, caracterul foarte rar. ( MIHAI EMINESCU)

Caracterul are drept fundament vointa si inteligenta ( EPIDEME BOCCACIA-(1871-?) ofiter italian)

Omul de caracter este neschimbat in vorba, in judecata, in fapte. Stapaneste in cel mai inalt grad curajul raspunderii si e plin de initiative. Nu se sprijina decat pe valoare si munca sa proprie. Fuge de protectori si nu are protejati. Dispretuieste pe lingusitori si arivisti. Nu se indoaie decat in fata dreptatii si a adevarului. Vorba este vorba. Fapta este fapta. Ce spune in fata spune si in dos ( CONSTANTIN DRAGU- general roman (1873 -?)

Seful de caracter nu fuge de responsabilitate, ci el o cauta. ( ION JITIANU- general roman(1867-?))

Podoaba vietii este talentul, cununa talentului – caracterul ( SIMION MEHEDINTI)

Caracterul fara inteligenta poate mult, dar inteligenta fara caracter nu valoreaza nimic.(CICERO)

Invatatura iti da lumina, dar nu te inalti decat prin caracter. ( O. DENSUSIANU)

Caracterul este virtutea vremurilor grele (DE GAULLE)

Caracterul omului e destinul sau (HERACLIT)

Omul este el insusi fauritorul caracterului sau. (LEONARDO DA VINCI)

Unde caracterul nu este mare, nu poate fi om mare; e numai idol gaunos pentru multimea josnica: timpul distruge si pe unii si pe altii. Succesul n-are insemnatate. Totul e sa fii mare si nu sa pari mare. (ROMAIN ROLLAND)

Pentru a fi erou, ti se cere caracter; pentru a juca un erou, talent. (NICOLAE IORGA)

Una este prudenta vulturului si alta a cartitei. Prima consta in a-ti urmari cu indrazneala caracterul, acceptand cu curaj dezavantavele si inconvenientele pe care el le poate produce. (NICOLAS CHAMFORT)

Vitejia fata de soarta si fata de urmarile propriilor noastre fapte este puterea si temelia caracterului (F. W. FORSTER)

Acesta e prea frumos caracter, pe batranii tai a-i iubi si a-i cinsti (DIMITRIE TICHINDEAL)

Inteligenta te face sa cugeti; caracterul sa lucrezi. Rolul caracterului este preponderant( (GUSTAVE LE BON)

Numim caracter o vointa care lucreaza consecvent si fara sovaire dupa principii neclintite (EMANUEL MARTIG)

Este necesar sa ai un astfel de caaracter incat sa faci numai ce spui. (A. I. HERZEN)


Culese, adaptate, verificate si traite de col. R. Viorel Ciobanu

sâmbătă, 4 iulie 2009

BIPOLARITATE-UNIPOLARITATE-MULTIPOLARITATE

BIPOLARITATE-UNIPOLARITATE-MULTIPOLARITATE
COL. R. VIOREL CIOBANU


Evolutia lumii de la inceputul acestui secol este marcata de competitia acerba pentru afirmarea si consolidarea a unor noi centre de putere(politica, economica, militara).
Mediul actual de securitate este caracterizat de urmatorii factori: globalizarea, integrarea europeana si euroatlantica, dorinta Rusiei de a redeveni un factor de decizie in problemele mondiale, afirmara tarilor asiatice in viata politica internationala.
Stabilitatea si securitatea mondiala sunt influientate de : fenomenul terorismului, proliferarea armelor de distrugere in masa, crima organizata precum si de efectele fenomenelor naturale ( incalzirea climei, lipsa apei potabile, cutremurele, inundatiile, epuizarea resurselor, evolutia demografica).
In acest context, actualul mediu de securitate are urmatoarele trasaturi: - trecerea de la bipolaritate (dominanta politicii mondiale de catre doua superputeri –SUA si fosta URSS) la unipolaritate (dominanata unei singure superputeri-SUA) , Statele Unite dovedind capacitate si posibilitati reale de implicare eficienta in gestionarea problemelor majore ale omenirii, astazi fiind unica superputere politica, economica, finanaciara si militara credibila si viabila;
- de la unipolaritate la multipolaritate prin afirmarea tot mai pregnanata a Uniunii Europene, ca factor de stabilitate si progres, dezvoltarea economica si militara accelerata a Chinei, Indiei si Japoniei, precum si ofensiva tot mai pregnanta diplomatica, economica, militara a Rusiei;
- aparitia si consolidarea a noi actori internationali nonstatali care se conduc dupa reguli si norme specifice, raportandu-se la alte valori decat cele nationale, tinzand sa controleze si gestioneze tehnologia ultraperformanta, economiile, finanatele, resursele energetice;
- noi tendinte in dezvoltarea si functionarea institutiilor si organizatiilor politice, economice si de securitate internationale
(trecerea de la functia de aparare colectiva la cea de securitate colectiva, initierea si afirmarea tendintelor de gestionare a crizelor pe considerente regionale, etc.);
- organizatiile de securitate ONU si OSCE incurajeaza atat preluarea de mandate pentru rezolvarea unor crize internationale de catre coalitii sau organizatii regionale cat si constituirea unor forte capabile sa indeplinesca astfel de misiuni.

Astazi SUA decide asupra marilor problerme ale omenirii, impunandu-si vointa prin politica “manusilor catifelate” sau a “pumnului de fier” asupra rivalilor, avand o pozitie absolut hegemonica in lume, cum nu s-a mai vazut de la caderea Imperiului Roman. Ponderea acesteia in actiunile militare este de peste 80%, iar tehnologia, armamentul si logistica folosite reprezinta capacitati militare atat de sofisticate si costisitoare, incat ceilalti aliati nu le pot avea inca, procesul de trecere de la bipolaritate la unipolaritate fiind astfel realizat.
Dar, daca impotriva terorismului si amenintarilor asimetrice SUA actioneaza in coalitie sau solitar, in competitia pentru resurse si piete de desfacere acest lucru devine mult mai dificil de realizat.
Elementul de referinta al puterii fiind factorul economic este de asteptat ca gruparea fortelor, constituirea de coalitii si aliante, aparitia de noi centre de putere in lume UE, JAPONIA, CHINA, INDIA, RUSIA – multipolaritatea- sa se faca in functie de capacitatile si interesele actorilor statali la noi forme organizationale, care vor avera drept mobil batalia pentru piete de desfacere si pentru resurse naturale.
Acest proces se preconizeaza a fi mai lung, mai dificil, si mai complex iar in urmatorii 20-25 de ani scenariile de constituire a multipolaritatii vor comporta transpuneri pe cat de inedite si imprevizibile, pe atat de radicale si cuprinzatoare

Vizitatori unici