DIMENSIUNEA ECOLOGICĂ A ACȚIUNII MILITARE
(Gândirea Militară Românească, Numărul 4/1991, paginile 73-77)
Teza elaborată de cei mai de seamă gânditori, încă din antichitate, potrivit căreia ”atât timp cât există oameni, istoria lor și cea a naturii se condiționează reciproc”, are – astăzi – valoare de axiomă și constituie totodată, un apel la rațiune, la armonizarea relațiilor individ-mediu în cadul unui sistem socio-natural unitar, care se subordonează legilor fundamentale ale evoluției vieții, inclusiv în domeniul militar.
Omul, din momentul în care a fost conștient de sine, capabil să-și înțeleagă proprile potențialități creatoare și limite, a încercat să descifreze raportul dintre el și mediu, să acționeze pentru modificarea și implementarea sa în structurile obiective ale habitatului, cu scopul de a și-l apropia și schimba potrivit cu nevoile sale, de imediată sau îndelungă perspectivă.
În dimensiunea ecologică, omul a devenit un factor modelator, reglator, atât pentru sine și semenii săi, cât și pentru spațiul referențial al existenței, acționând binar, moficând volens-nolens atât condițiile de determinare ontologică proprie, cât și pe cele de condiționare biologică. Astfel, el s-a integrat unităților structurale, de biocenoză și, printr-o recurență subtilă sau evidentă, a modificat, cu timpul, macrostructura de viață și muncă, devenind, în anumite momente ale evoluției sale, pentru mediul ambiant, fie un factor pozitiv și constructiv, fie adesea distructiv prin urmărirea unor scopuri ascunse și limitate.
Orice activitate umană care nu ține seamă de obiectivitatea fenomenelor naturii, nu poate genera decât o lume inaptă pentru evoluție. Dimensiunea ecologică, relațiile individ-mediu se proiectează pe sistemele existente raportate la perioade mari de timp, echivalente în ere, epoci, etape etc., care condiționează modul de înțelegere a evoluției socio-uman și, în acest cadru, a afirmării sau negării unor factori de beligeranță ai etapei respective, determinați de mediul natural sau de cadrul social, prin rațiuni de grup, politice și de ideologii.
Cadrul social și codul de acțiune umană au înfrânt sau chiar au anihilat unele tendințe și manifestări, cu caracter negativ la anumiți indivizi sau grupuri de indivizi, dând o dimensiune selectivă unor fapte umane, transmițându-se - din generație în generație - numai ceea ce a fost pozitiv, progresist sau util, iar acele aspecte care au dăunat au fost combătute în toate timpurile. Dacă ne referim la ansamblul sistemului ecologic, în context cu activitatea umană, remarcăm că fiecare descoperire și realizare au fost subordonate permanent nevoii de mai bine, de progres și dezvoltare, dar acestea au implicat și aspecte nefavorabile în gândirea și acțiunea oamenilor, lăsând loc manifestării aspectelor discordante față de scopul urmărit.
Dar, cum istoria umanității a fost convulsionată periodic de acte și fapte beligerante, generatoare de distrugeri și dezechilibre, regenerarea fie și numai efemeră a valorilor universului natural a dus la acceptarea ideii că ”în natură” omului îi este permis orice, că aici nimeni nu veghează la integritatea ei, formând convingeri că mediul natural este inepuizabil, infinit și indefinit.
Ca suport la vieții, mediul natural a imprimat și imprimă acțiunilor de luptă, conflictelor sociale, numeroase particularități care au influențat ”evoluția omenirii”.
Astfel, dacă cei mai redutabili specialiști integrați în adevărate complexe științifice ale morții în care, ceas de ceas, inventează și perfecționează tot felul de arme „inteligente” (cu telecomandă, cu capacitate de urmărire a obiectivelor în mișcare, cu identificarea țintelor după indicii lor particulari, cu raze laser, cu microprocesoare și microunde, cu selectivitate electronică și cu mare putere de penetrare și explozie, cu utilizarea funcțiilor proprii câmpurilor magnetice etc.) la diferite niveluri de acțiune pun la cale modalități și mijloace ”dintre cele mai ingenioase” de exploatare în scopuri militare a fenomenelor naturale și geografice ale perimetrelor incluse în teatrele de acțiuni militare, ca: schimbarea cursurilor unor râuri și fluvii pentru inundarea teritoriilor adverse, deversarea în spațiile folositoare omului a unor substanțe nocive arealului, respectiv pentru crearea unor dezechilibre biologice, producerea unor fenomene metereologice (ploi acide, cețuri dese, greu mirositoare, nori radioactive și impregnați cu substanțe toxice de luptă etc.) în mod artificial, pentru a crea stare de tensiune și panică, dar și victime.
Nu de puține ori, au fost și sunt utilizate în scopuri militare distructive cele mai de preț bogății naturale (minerale, petrol, lemn etc.) ale statelor beligerante, antrenându-se, prin aceasta, la derularea acțiunilor de luptă, vaste întinderi geografice și sisteme ecologice, ale căror consecințe sunt imprevizibile. Edificatoare în acest sens, sunt acțiunile militare din recentul conflict din Golf, unde nenumărate sonde petroliere au fost incendiate, iar mari cantități de țiței deversate în mare, creând pe zeci și sute de kilometri adevărate catastrofe în biotipul respectiv și chiar pentru echilibrul planetar.
Constituie o gravă amenințare pentru omenire distrugerea lentă, dar continuă a structurilor geologice ale pământului: prin nesăbuita folosire a explozivilor, a poligoanelor de tot felul; prin împânzirea subsolului cu canalizări și diverse instalații hidrotehnice și electrice de cea mai înaltă complexitate; prin construirea unor căi și tuneluri de manevră secrete; ca și prin manifestări alarmante ale erodării stratului protector de ozon al pământului. Fenomen a devenit evident iar aportul țărilor puternic industrializate ca Anglia, S.U.A., Japonia este considerabil prin substanțele reziduale atât ale preceselor industriale, cât și ale activităților militare.
În acest context se crează în mod artificil și cu efect malefic pentru omenire, posibilitatea ca nici Soarele să nu își mai păstreze menirea sa, razele putând deveni surse de distrugere și dezechilibru, prin crearea ”efectului de seră”.
Îmbunătățirile funciare - în cadrul cărora au fost construite o sumedenie de canale și sisteme de irigații, care în vreme de război devin obstacole redutabile pentru tehnica de luptă a inamicului - asigură realizarea dispozitivelor de luptă prin efectuarea lucrărilor genistice și de asigurare ale trupelor, din punct de vedere ecologic, ele pot avea grave consecințe asupra echilibrului și ecosistemului natural al zonei de referință.
Începând cu perioada postbelică, planeta noastră este amenințată și lovită de alte primejdii mult mai grave și cu consecințe inimaginabile, cea mai semnificativă fiind, după părerea noastră, pericolul sporirii gradului de contaminare radioactivă, chimică și biologică în urma experiențelor efectuate cu armele nucleare cu consecințe entropice maxime, ajungând până la dimensiunea holocaustului, așa cum s-a întâmplat și este imposibil de uitat dezastrul uman și ecologic din zilele de 06 și 09 august 1945, la Hiroșima și Nagasaki.
Degradarea continuă a mediului ambiant, sporirea suprafețelor cuprinse de deșertificare și a gradului de erodare a terenurilor, poluarea masivă a mărilor și oceanelor, a pânzelor freatice sunt rezultatul, printre altele, și al acțiunilor aferente domeniului militar – producerea, experimentarea și întrebuințarea tehnicii de luptă, pregătirea de luptă a trupelor etc. – desfășurate, cel mai adesea, pe spații largi și, nu de puține ori, pe teritorii fertile, bogate în vegetație și cu un biotop stabil, desconsiderându-se prin aceasta permanent legile și cerințele naturii și deci ale vieții, din punct de vedere ecologic.
În acest context, cele mai autorizate voci ale popoarelor, cele mai luminate conștiințe naționale se ridică cu demnitate și cutezanță pentru interzicerea armelor nucleare, împotriva modernizării și sporirii capacității distructive a armamentelor clasice, pentru renunțarea la concepțiile militariste, agresive, și anexioniste, pentru crearea unei lumi a păcii și înțelegerii internaționale, a încrederii și prețuirii fiecărui popor, cu convingerea fermă că în acest mod își aduc contribuția, implicit, la salvarea sistemului ecologic al planetei aflat în mare cumpănă.
Ținând seama de toate acestea, armata noastră va trebui să acorde permanent o atenție deosebită necesității opririi degradării naturii, distrugerii bogățiilor naturale, a factorilor biotici și abiotici, precum și pentru mobilizarea tuturor resurselor biosferei în slujba progresului și civilizației umane. Aceasta va constitui o dovadă incontestabilă a specificului armatei noastre, care, în strânsă unitate cu nevoile țării, aplică în chip creator, novator și umanitar concepțiile și strategiile de apărare a vetrei etnico-naționale, ținând seama, cu prioritate, și de păstrarea și conservarea mediului ambiant, de îmbogățirea și înnobilarea lui, în consens cu preocuparea generală a întregii umanități.
Omul, din momentul în care a fost conștient de sine, capabil să-și înțeleagă proprile potențialități creatoare și limite, a încercat să descifreze raportul dintre el și mediu, să acționeze pentru modificarea și implementarea sa în structurile obiective ale habitatului, cu scopul de a și-l apropia și schimba potrivit cu nevoile sale, de imediată sau îndelungă perspectivă.
În dimensiunea ecologică, omul a devenit un factor modelator, reglator, atât pentru sine și semenii săi, cât și pentru spațiul referențial al existenței, acționând binar, moficând volens-nolens atât condițiile de determinare ontologică proprie, cât și pe cele de condiționare biologică. Astfel, el s-a integrat unităților structurale, de biocenoză și, printr-o recurență subtilă sau evidentă, a modificat, cu timpul, macrostructura de viață și muncă, devenind, în anumite momente ale evoluției sale, pentru mediul ambiant, fie un factor pozitiv și constructiv, fie adesea distructiv prin urmărirea unor scopuri ascunse și limitate.
Orice activitate umană care nu ține seamă de obiectivitatea fenomenelor naturii, nu poate genera decât o lume inaptă pentru evoluție. Dimensiunea ecologică, relațiile individ-mediu se proiectează pe sistemele existente raportate la perioade mari de timp, echivalente în ere, epoci, etape etc., care condiționează modul de înțelegere a evoluției socio-uman și, în acest cadru, a afirmării sau negării unor factori de beligeranță ai etapei respective, determinați de mediul natural sau de cadrul social, prin rațiuni de grup, politice și de ideologii.
Cadrul social și codul de acțiune umană au înfrânt sau chiar au anihilat unele tendințe și manifestări, cu caracter negativ la anumiți indivizi sau grupuri de indivizi, dând o dimensiune selectivă unor fapte umane, transmițându-se - din generație în generație - numai ceea ce a fost pozitiv, progresist sau util, iar acele aspecte care au dăunat au fost combătute în toate timpurile. Dacă ne referim la ansamblul sistemului ecologic, în context cu activitatea umană, remarcăm că fiecare descoperire și realizare au fost subordonate permanent nevoii de mai bine, de progres și dezvoltare, dar acestea au implicat și aspecte nefavorabile în gândirea și acțiunea oamenilor, lăsând loc manifestării aspectelor discordante față de scopul urmărit.
Dar, cum istoria umanității a fost convulsionată periodic de acte și fapte beligerante, generatoare de distrugeri și dezechilibre, regenerarea fie și numai efemeră a valorilor universului natural a dus la acceptarea ideii că ”în natură” omului îi este permis orice, că aici nimeni nu veghează la integritatea ei, formând convingeri că mediul natural este inepuizabil, infinit și indefinit.
Ca suport la vieții, mediul natural a imprimat și imprimă acțiunilor de luptă, conflictelor sociale, numeroase particularități care au influențat ”evoluția omenirii”.
Astfel, dacă cei mai redutabili specialiști integrați în adevărate complexe științifice ale morții în care, ceas de ceas, inventează și perfecționează tot felul de arme „inteligente” (cu telecomandă, cu capacitate de urmărire a obiectivelor în mișcare, cu identificarea țintelor după indicii lor particulari, cu raze laser, cu microprocesoare și microunde, cu selectivitate electronică și cu mare putere de penetrare și explozie, cu utilizarea funcțiilor proprii câmpurilor magnetice etc.) la diferite niveluri de acțiune pun la cale modalități și mijloace ”dintre cele mai ingenioase” de exploatare în scopuri militare a fenomenelor naturale și geografice ale perimetrelor incluse în teatrele de acțiuni militare, ca: schimbarea cursurilor unor râuri și fluvii pentru inundarea teritoriilor adverse, deversarea în spațiile folositoare omului a unor substanțe nocive arealului, respectiv pentru crearea unor dezechilibre biologice, producerea unor fenomene metereologice (ploi acide, cețuri dese, greu mirositoare, nori radioactive și impregnați cu substanțe toxice de luptă etc.) în mod artificial, pentru a crea stare de tensiune și panică, dar și victime.
Nu de puține ori, au fost și sunt utilizate în scopuri militare distructive cele mai de preț bogății naturale (minerale, petrol, lemn etc.) ale statelor beligerante, antrenându-se, prin aceasta, la derularea acțiunilor de luptă, vaste întinderi geografice și sisteme ecologice, ale căror consecințe sunt imprevizibile. Edificatoare în acest sens, sunt acțiunile militare din recentul conflict din Golf, unde nenumărate sonde petroliere au fost incendiate, iar mari cantități de țiței deversate în mare, creând pe zeci și sute de kilometri adevărate catastrofe în biotipul respectiv și chiar pentru echilibrul planetar.
Constituie o gravă amenințare pentru omenire distrugerea lentă, dar continuă a structurilor geologice ale pământului: prin nesăbuita folosire a explozivilor, a poligoanelor de tot felul; prin împânzirea subsolului cu canalizări și diverse instalații hidrotehnice și electrice de cea mai înaltă complexitate; prin construirea unor căi și tuneluri de manevră secrete; ca și prin manifestări alarmante ale erodării stratului protector de ozon al pământului. Fenomen a devenit evident iar aportul țărilor puternic industrializate ca Anglia, S.U.A., Japonia este considerabil prin substanțele reziduale atât ale preceselor industriale, cât și ale activităților militare.
În acest context se crează în mod artificil și cu efect malefic pentru omenire, posibilitatea ca nici Soarele să nu își mai păstreze menirea sa, razele putând deveni surse de distrugere și dezechilibru, prin crearea ”efectului de seră”.
Îmbunătățirile funciare - în cadrul cărora au fost construite o sumedenie de canale și sisteme de irigații, care în vreme de război devin obstacole redutabile pentru tehnica de luptă a inamicului - asigură realizarea dispozitivelor de luptă prin efectuarea lucrărilor genistice și de asigurare ale trupelor, din punct de vedere ecologic, ele pot avea grave consecințe asupra echilibrului și ecosistemului natural al zonei de referință.
Începând cu perioada postbelică, planeta noastră este amenințată și lovită de alte primejdii mult mai grave și cu consecințe inimaginabile, cea mai semnificativă fiind, după părerea noastră, pericolul sporirii gradului de contaminare radioactivă, chimică și biologică în urma experiențelor efectuate cu armele nucleare cu consecințe entropice maxime, ajungând până la dimensiunea holocaustului, așa cum s-a întâmplat și este imposibil de uitat dezastrul uman și ecologic din zilele de 06 și 09 august 1945, la Hiroșima și Nagasaki.
Degradarea continuă a mediului ambiant, sporirea suprafețelor cuprinse de deșertificare și a gradului de erodare a terenurilor, poluarea masivă a mărilor și oceanelor, a pânzelor freatice sunt rezultatul, printre altele, și al acțiunilor aferente domeniului militar – producerea, experimentarea și întrebuințarea tehnicii de luptă, pregătirea de luptă a trupelor etc. – desfășurate, cel mai adesea, pe spații largi și, nu de puține ori, pe teritorii fertile, bogate în vegetație și cu un biotop stabil, desconsiderându-se prin aceasta permanent legile și cerințele naturii și deci ale vieții, din punct de vedere ecologic.
În acest context, cele mai autorizate voci ale popoarelor, cele mai luminate conștiințe naționale se ridică cu demnitate și cutezanță pentru interzicerea armelor nucleare, împotriva modernizării și sporirii capacității distructive a armamentelor clasice, pentru renunțarea la concepțiile militariste, agresive, și anexioniste, pentru crearea unei lumi a păcii și înțelegerii internaționale, a încrederii și prețuirii fiecărui popor, cu convingerea fermă că în acest mod își aduc contribuția, implicit, la salvarea sistemului ecologic al planetei aflat în mare cumpănă.
Ținând seama de toate acestea, armata noastră va trebui să acorde permanent o atenție deosebită necesității opririi degradării naturii, distrugerii bogățiilor naturale, a factorilor biotici și abiotici, precum și pentru mobilizarea tuturor resurselor biosferei în slujba progresului și civilizației umane. Aceasta va constitui o dovadă incontestabilă a specificului armatei noastre, care, în strânsă unitate cu nevoile țării, aplică în chip creator, novator și umanitar concepțiile și strategiile de apărare a vetrei etnico-naționale, ținând seama, cu prioritate, și de păstrarea și conservarea mediului ambiant, de îmbogățirea și înnobilarea lui, în consens cu preocuparea generală a întregii umanități.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adaugati comentariul dvs.