CONSIDERENTE ȘI OBIECTIVE TEORETICO-PRACTICE PRIVIND TRADIȚIA, INOVAȚIA ȘI PERSPECTIVA ÎN PREGĂTIREA PREMILITARĂ A TINERETULUI
(Punct de vedere trimis revistei ”Gândirea militară românească”, 1991)
Patria și poporul, hotarul încălzit în flacăra nestinsă a cugetului locuitorilor acestor meleaguri, pridvorul părintesc, "râul și ramul” au constituit din totdeauna realități inconfundabile și inexpugnabile pentru națiunea română, acte fundamentale ale dăinuirii și propășirii în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic.
Pacea, libertatea și suveranitatea țării sunt elemente definitorii ce se regăsesc în cea mai intimă structură a sufletului românesc și care, s-au transformat în credință și legământ din tată în fiu, în datorie sfântă lăsată testamentar la copii și nepoți – acesta fiind tezaurul cel mai de preț al unui popor bun, muncitor, pașnic și inteligent.
Apărarea strămoșescului "ținut nepereche”, a acestui leagăn al nașterii și renașterii noastre perpetue, a fost cea mai sublimă chemare, care a strălucit pe chipul și flamura lui Burebista și Decebal, fiind înțeleasă cu sacru devotament peste timp de alți întemeietori de țară, care s-au numit simplu Mircea, Vlad, Mihai, Ștefan, nume împrumutate din graiul țăranilor, al truditorilor întru rodnicia și frumusețea acestui pământ multimilenar.
În oștirea română, brațul înarmat și pieptul sub scut au fost totdeauna ale omului de rând, ale țăranului sau muncitorului, ale tânărului nestăvilit în putere și ale vârstnicului neegalat în înțelepciune.
Cu mai bine de un secol în urmă, marele patriot și revoluționar Nicolae Bălcescu spunea, cu certitudinea afirmată de exemplul faptelor că, înainte de orice, puterea armată și arta militară la români se regăsește în capacitatea și vocația acestui popor, de a-și păstra intacte rădăcinile și idealurile, de a transmite pentru viitorime judecăți și legi sfinte, care să asigure acestei patrii un viitor demn, pe potriva poporului său.
Faptul că noi am fost hărăziți de a ocupa pe harta lumii un spațiu terestru și etnic de neinvidiat, în vecinătatea marilor imperii, la răspântiile vânturilor și drumurilor europene, a determinat mai pe toți conducătorii patrioți să gândească cu temeinicie - în spiritul afirmațiilor lui Bălcescu și Iorga – ca înainte de avea gjijă ca ogorul să rodească și să se înalțe zidiri nepieritoare, trebuie să existe un "corp de armată”, să existe o "armie” înzestrată superior, încadrată cu tineri bărbați bine instruiți, cu credință oțelită și comandanți luminați, buni cunoscători ai științei și artei militare.
În acest context, procesul de cuprindere a TINERETULUI sub stindardul oștirii a fost totdeauna un act de răspundere și nobilă "gravitate”, un act de încredere și profundă judecată care s-a transformat într-o adevărată "solemnitate” națională, la care a participat cu toate resorturile morale și etice întregul popor, făcând din momentul "luării la oaste” o adevărată sărbătoare, un ceremonial de însuflețire și o simțire proprie numai neamului românesc.
De aceea, chiar dacă în secolele anterioare nu au existat forme instituționalizate de sine stătătoare, dotate cu instructori și bază materială corespunzătoare, care să asigure un minim de cunoștințe premergătoare acestui extraordinar act de legământ cu țara prin "încorporare”, părinții și strămoșii noștri au știut să respecte și să transfere în sufletul copiilor fiorul sfânt al datoriei de a apăra țara, prin ceea ce se poate numi – respectând proporțiile și timpul – "PREGĂTIRE MILITARĂ” la metode și forme adecvate.
Tocmai această nevoie obiectivă de a da un minim de noțiuni și cunoștințe de specific militar tuturor tinerilor chemați sub stindarul patriei, a determinat anumite cercuri și foruri statale să creeze forme instituționalizate, în scopul asigurării unor constituiri complementare, care s-a numit în timp, cu titlul generic "instruire premilitară”.
La începutul secolului al XX-lea, documentele vremii atestă construirea unor modalități, unor forme de instruire și educare a tinerilor în mod mai elevat, având un program de perspectivă, unele elemente științifice – recurgându-se la structurile școlare – care aveau menirea de a pune cât de cât unele baze în înțelegerea actului și fenomenului miltar.
Reevaluând tot ceea ce a fost prețios, tot ce a însemnat componentă a științei și progresului, putem să retrospectăm și să prospectăm, ceea ce a existat și va exista în tradiția de domeniu, preluând și dezvoltând acele componente de superioară considerație în vreme, și punând bazele altora, care să răspundă unor imperative actuale conform cu caracteristicile unui stat democratic și de drept.
Printr-un act de dreaptă reconsiderare și apreciere a experienței de seamă a trecutului nostru în domeniul supus analizei se impune, în primul rând, cu prioritate o justă evaluare și actualizare –care să răspundă cerințelor contemporane– a unor texte de lege, care au așezat bazele unei pregătiri militare a tinerilor adecvate, începând cu anul 1906 când s-a adoptat "LEGEA PENTRU INTRODUCEREA INSTRUCȚIEI MILITARE OBLIGATORII ÎN ȘCOLILE PRIMARE, SECUNDARE, PROFESIONALE, PUBLICE ȘI PARTICULARE DE BĂIEȚI DIN ȚARĂ”.
Ulterior, acest act normativ, a fost completat cu instrucțiuni și hotărâri care priveau "educația militară” a tinerilor până la 20 de ani, și mai apoi, desăvârșirea "educației și instrucției ostășești” prin corpurile de trupă cu un termen de serviciu obligatoriu.
Complementar formelor instituționalizate, sub egida statului au luat ființă diverse asociații și societăți de profil, care au avut o activitate benefică și programe de educație patriotică impresionante.
Edificatoare în acest sens sunt – printre altele – asociațiile prestigioase "Micii dorobanți” și "Cercetașii României” (aceasta din urmă a fost creată de General Doctor Carol Davilla, după Războiul de Independență, recunoscându-i-se calitatea de persoană juridică abia în 1915. Cuprindea tineri de la 11 ani până la trecerea în serviciul militar, fiind organizată pe principii militare), adresându-se celei mai tinere vârste și cuprinzând întregul teritoriu al țării. Sunt notabile faptele de rezonanță istorică pe care aceste organizații le-au probat, mai ales, în Primul Război Mondial, dar și după aceea, în împrejurări dramatice în salvarea României.
Dată fiind motivația etică și patriotică a acestor forme pro-militare, precum și dovada palpabilă a rezultatelor confirmate în timp, dată fiind și contribuția acestora în dezvoltarea și stimularea psiho-somatică a vârstei coincide cu etapa incipientă a școlii, reiterăm opinia privind reactualizarea și reinstituționalizarea – pe alte baze proprii etapei actuale – a acestor modalități de instrucție și educație specifice cu titulatura apropiată sau identică (cercetășia), dar și cu însemne și costumație tradițional-contemporană.
Ingerând formulările pretins "prețioase”, îmbibate cu terminologie ideologică și ideologizantă neavenită, caracteristică unei perioade revolute, considerăm că pentru a recunoaște adevărul, în ceea ce privește continuitatea pe baze superioare a acțiunii militare și a structurilor aferente, se impune reconsiderarea și reevaluarea pe criterii analist-științifice, a tot ceea ce a fost și rămâne valoros din tradiția pregătirii militare a tineretului, a întregului organism militar, vis-a-vis de toată perioada acestui secol.
Privind cu un ochi exigent și retrospectiv, făcând apel la criterii științifice de estimare, afirmăm că este timpul și este necesar să recunoaștem în evoluția structurilor "ostășești” specifice tineretului, acele elemente de rezistență, de conținut și de formație, nepervertite de factorul politic, care s-au dovedit a fi adevărate pietre de încercare în instrucția și formarea pro-armia a generații și generații de tineri luptători.
Astfel, demnă de atenție, așa cum atestă documentele vremii, sunt acele formațiuni de tineret, cu fundament militar, care au demonstrat în practică o mare capacitate de însușire și instruire, de asigurarea a unei temeinice pregătiri premilitare. Exemplu: Asociația Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei până în deceniul șapte al secolului XX (AVSAP), iar apoi Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei (PTAP), până în 1989, care s-au dovedit a fi adevărate "antecamere” ale pregătirii militare autentice.
Dacă se detașează structura militară în sine de învelișul ideologic al etapei respective, ca și desconsiderarea organismelor patronatoare, vom constata – cu forța adevărului științific și obiectivitatea unei judecăți nonconformiste- că aceste structuri, forme și modalități de desfășurare a activității de instruire premilitară si-au demonstrat viabilitatea și coerența instructiv-formativă de specific.
În acest sens, formulăm câteva opinii și considerente, de ordin analitic, prin care propun ca tot ceea ce s-a dovedit valoros, cu perspectivă de perfectibilitate și fezabilitate să fie reconsiderat cu discernământ științific, fără imixtiuni ideologice de nici un fel și amplificat în condițiile proprii ale timpului actual.
Invit forurile de resort spre o reflecție profundă, de înaltă competență și profesionalism, să elaboreze o legislație pertinentă de specific, care să se adreseze acestor categorii de tineri, opinând pentru o "Lege a activității premilitare”.
În acest sens propunem mai multe aspecte și considerente ce vizează instruirea premilitară a tineretului:
1. Introducerea în definirea acestei perioade specifice de pregătire a noțiunii de "formațiune premilitară” care să implice (subînțeleagă) substructurile organizatorice ale acestei activități. Consider pozitivă menținerea – în spiritul tradiției – a structurilor cunoscute de grupă, detașament, centru de instruire premilitară, eventual acceptarea termenului de "grupări de centre” care poate fi specific și operațional municipiilor și orașelor mari.
2. Să se înscrie în textul de lege OBLIGATIVITATEA efectuării acestor activități în accepțiune școlară, dar și neșcolară până la vârsta ieșirii din sistemul instituțional de învățământ, menținându-se o strictă evidență și evaluare a rezultatelor prin introducerea acesteia în programa de studii școlare. Respectând și tradiția românească privind aspectele stimulative și de evidențiere, propunem ca această activitate – în sfera școlară – să fie materie de studiu, cu notare curentă și de apreciere a mediei generale de promovare, începând cu ciclul gimnazial, iar în sfera neșcolară să fie un criteriu de apreciere a competenței și activității curente.
În sistemul școlar, constituind materie de studiu, propunem să se reinstituie "Carnetul de participant la activitatea premilitară” prin îmbunătățirea conținutului și formei celui vechi astfel: menținerea culorii portocalii, să fie copertat, să aibă forma carnetului de note, să fie la purtător, iar la activitatea de încorporare să constituie un instrument util la repartiția recruților pe arme și specialități militare. Eventual poate conține referiri la starea de sănătate, motivația amânării de la încorporare etc.
3. În consens cu noua organizare a învățământului românesc, pe baza legii generale ce va fi aprobată, opinăm că pot fi luate în considerație următoarele cicluri și forme structurale de desfășurare a activității premilitare:
Ciclul primar este corespondent etapei de cercetășie;
Ciclul gimnazial clasele V-IX corespunde ciclului A de instruire preliminară;
Ciclul liceal, profesional și complementar clasele X-XII corespunde ciclului B de instruire premilitară;
Învățământul superior, colegii și universități corespunde ciclului C de instruire premilitară;
Ceilalți tineri necuprinși în formele de învățământ de mai sus, până la încorporare vor face parte din ciclul D de instruire premilitară, care poate fi realizat în etape conform vârstei subiecților astfel:
– Subciclul D1 cuprinzând tineri de vârsta între 16-19 ani și efectuează un program asemănător ciclului B;
– Subciclul D2 cuprinzând tineri de la 19 ani până la încorporare execută un program asemănător ciclului C.
În acest fel se poate realiza o bună evidență, pregătire a tuturor tinerilor neîncorporabili sau care au probleme justificate de încorporare până la vârsta de 35 ani așa cum prevede proiectul "Legii serviciului militar”.
Aceste reconsiderări ale ciclurilor premilitare sunt impuse și de diminuarea serviciului militar obligatoriu de la un an și patru lui la un an de zile, fapt ce solicită măsuri organizatorice și practice pentru însușirea unor cunoștințe și deprinderi militare, tehnice, sanitare, de apărare civilă etc. pentru educarea în spiritul ordinei și disciplinei, care să se cunoască apoi în procesul de adaptare și integrare rapidă în cerințele serviciului militar și implicit la creșterea calității și eficienței acestuia.
La fiecare ciclu de instruire premilitară să se stabilească un cuantum progresiv de ore, să se urmărească realizarea obiectivelor și scopurilor propuse în raport cu vârsta participanților, cu cerințele noi ale societății și armatei, precum și cu experiența similară din alte țări.
Dat fiind faptul că această activitate se desfășoară, de regulă, în localitățile de proveniență ale tinerilor, acesta fiind primul element stimulativ patriotic de educație morală – căci a-ți apăra țara înseamnă mai întâi de toate a-ți apăra satul, comuna, orașul – considerăm că respectarea principiului teritorial trebuie să fie un element categoric al instrucției militare și al serviciului militar.
4. Respectând – pe cât se poate – specificul locului de obârșie în efectuare serviciului militar, dar mai cu seamă în activitatea de instruire premilitară, considerăm necesară ca un act de dreptate, reașezarea pe criterii selective și de exigență practică a așa numitelor Cercuri Premilitare Aplicative cu profil specific (tir, radio, aviație, karting, vânători de munte, marină, grăniceri) iar ele să fie arondate unităților militare și specialiștilor respectivi.
Pentru a da un caracter de continuitate și finalitate Cercurilor Premilitare Aplicative apreciem ca membrii cursanți să execute serviciul militar prin repartizarea la specialități și unități militare de profilul pe care l-au frecventat la cercurile respective. În acest mod, se ajută procesul de integrare a tinerilor în funcțiile și responsabilitățile de specific, crescând, implicit, competența și gradul de acțiune a subunităților aparținătoare, contribuind astfel și la profesionalizarea organismului militar.
Stabilirea numărului de locuri, specialități ale acestora să se execute de Centrele Militare Județene, ținând cont de activitatea de prespectivă în ceea ce privește corelarea necesităților de încorporare cu nevoile de completare cu resurse umane a județului respectiv sau pentru județe limitrofe (specialități militare).
După satisfacerea serviciului militar, parte din acești tineri să fie cuprinși în structura trupelor teritoriale, în profilul specialităților respective, asigurând astfel o finalitate superioară investițiilor făcute în activitatea premilitară, serviciul militar, ridicând gradul de pregătire, profesionalism, de acțiune și intervenție al trupelor teritoriale.
Considerăm că respectarea acestor condiții specifice este necesară și la nivel național prin forme organizatorice adecvate.
5. De reală utilitate practică va fi reconsiderarea ținutei tinerilor la activitatea premilitară și apreciem că în tradiția românească culoarea bleu este o culoare de distincție, de eleganță și de purtabilitate, dar și un simbol de rezonanță naturală și de fald al tricolorului.
6. Ca toate aceste considerente și opinii să își găsească o finalitate corespunzătoare este absolut necesar să se accepte un nou mecanism și stil de conducere bazat pe criterii tehnico-științifice, care să corespundă nevoilor imperative ale prezentului și viitorului.
Astfel, actul de conducere a activității premilitare să se execute de Ministerul Apărării Naționale la nivel macrosocial și de Comandamentele Militare Județene în profil teritorial.
În acest scop, este necesar să fie elaborate noi regulamente de funcționare, instrucțiuni specifice, metodici și metodologii de instruire care să vizeze descentralizarea și creșterea resposabiliății pentru această activitate a Centrelor Militare Județene.
O problemă majoră estimăm că este selecționarea și pregătirea comandanților formațiunilor premilitare, care propunem să se facă de către Centrele Militare Județene prin organul său specializat – BIROUL DE INSTRUIRE PREMILITRĂ. Pentru creșterea resposabilității, stabilității, continuității și profesionalizării comandanților formațiunilor premilitare (detașament, centru, grupare de centre) – cadre de rezervă – propunem ca acestea să se găsească din punct de vedere al evidenței militare în poziția "mobilizat la locul de muncă”, iar aprecierile de serviciu să se facă anual de către organul de specialitate a Cerntrului Militar Județean, similar cu al cadrelor active, iar cei cu merite deosebite să aibă prioritate la avansarea în grad, acordarea de distincții, precum și alte stimulente. Comandanții formațiunilor premilitare care nu răspund exigențelor de domeniu vor fi înlocuiți cu alte cadre și vor primi responsabilități militare, în acord cu specialitatea de bază și gradul în rezervă, pierzând în același timp calitatea de "mobilizat la locul de muncă”.
Pentru cadrele de rezervă care încadrează formațiunile premilitare propunem să se instituie a doua specialitate (armă) – INSTITUIRE PREMILITARĂ – care să reflecte specificul activității, implicând responsabilități și sarcini de domeniu.
Ca modalitate de pregătire a acestora opinăm pentru realizarea unei convocări metodice de trei zile anual, care să fie remunerată separat de Ministerul Apărării Naționale, iar calitatea și profesionalismul acestora să crească.
De asemenea, considerăm utile și benefice convocările metodice ale comandanților de grupe (elevi) pe cicluri de instruire, câte cinci zile anual în vacanțele de primăvară și vară.
7. Considerăm oportun să se revizuiască REGULAMENTUL PRIVIND PRINCIPIILE DE INTREBUINȚARE, MISIUNILE ȘI MODUL DE ACȚIUNE A FORMAȚIUNILOR PREMILITARE ÎN TIMP DE PACE ȘI ÎN RĂZBOI -un regulamnet care a fost conceput și realizat într-un interval de timp, fructificând exprința acumulată până la acea dată de un valoros corp de cadre - în concordanță cu noua doctina militară actuală, cu mutațiile produse în societate și în organismul militar. Pentru aceasta este necesar să se reevalueze realist posibilitățile și capacitatea formațiunilor premilitare, dezvoltându-se modalitățile, formele, procedele de participare a acestora la activitățile de asigurare a acțiunilor de luptă ale unităților combatante.
Formațiunile premilitare – după opinia mea – nu își găsesc locul, rostul și eficiența în structura dispozitivelor tactice.
8. Simplificarea evidenței, generalizarea folosirii documentelor tipizate, crearea unei BAZE DE DATE la nivel județean sau a unei BANCI DE DATE la nivel național, care să ofere organelor de decizie – într-o formă adecvată – informații utile, oportune și în timp scurt, asupra stării de proces și de structură a acestei componente a pregătirii generale a populației.
Proiectarea și realizarea unui subsistem informatic de conducere a activității premilitare a tineretului (SICAT), integrat în sistemul informatic al trupelor teritoriale (SITT). Prelucrarea datelor și fișierelor de specific să se execute de organul de informatică al Centrelor Militare Județene.
9. Asigurarea logistică corespunzătoare a activității premilitare presupune reevaluarea bazei materiale existente, centralizarea acesteia la organul de specialitate al CMJ-urilor. Completarea acesteia după o metodologie unitară (care să răspundă scopurilor de specific și de perspectivă în activitatea premilitară), iar cheltuielile aferente să fie suportate de prefecturile locale, stipulate într-o nouă CONVENȚIE (METODOLOGIE) dintre organele militare teritoriale și organele administrației locale de stat. Baza materială să fie dată în gestiunea centrelor de pregătire.
Armamentul și baza tehnico-materială să fie gestionate în continuare de organul de specialitate al trupelor teritoriale, iar depozitarea să se mențină la unitățile militare. Activitatea premilitară cu armament și tehnică de specific (cunoaștere, instruire, ședințe de tragere) să se facă centralizat pe municipii, orașe, comune, în locuri special destinate (poligoane ale unităților militare sau ale trupelor teritoriale etc).
Pentru ca activitatea propusă pentru formațiunile premilitare să își atingă o formă optimă de manifestare, cu sprijinul forurilor de resort, susținem și o gamă largă de stimulente materiale și morale, experiența argumentînd – fără putință de tăgadă – că activitatea pe criterii obștești este sortită diletantismului, improvizației și supeficialității.
Prin urmare, consider că se pot asigura în mod ierarhic – pe cicluri și trepte de instruire-indemnizații sau prime de funcție sau alte stimulente materiale pentru rezultate deosebite în activitatea de instruire premilitară a tineretului. De asemenea, pentru a stimula inițiativa și spiritul de competiție în cadrul stimulentelor se pot introduce și alte forme de recunoaștere a calității și cantității muncii prestate.
Așezarea activității de instruire premilitară pe criteriile propuse mai sus va determina o schimbare radicală de concepție și execuție în rândul tuturor structurilor corespunzătoare și va mobiliza toate resorturile intime ale personalității umane, va deschide larg calea inițiativei și competenței, ducând în esență la amplificarea actului de mare responsabilitate socială și politico-umană de apărare a patriei, a independenței și suveranității naționale.
Ca întregul mecanism de pregătire și instuire, precum și de recunoaștere a valorii acțiunii militare în sine să întrunească atributele cele mai înalte ale coordonatei naționale – impusă și de spiritul noii etape - este benefic și necesar ca prin întregul sistem educațional să fie trezite și revigorate toate resorturile conștiinței patriotice, toate resursele moral-volitive ale tuturor specialiștilor din domeniu, știut fiind faptul că oricât de perfecte ar fi programele și oricât de desăvârșite ar fi dotările tehnico-materiale, nimic nu poate substitui capacitatea și voința oamenilor de a-și pune întreaga zestre nativă și formativă în slujba idealurilor sacre de apărare a patriei și a țării.
Pacea, libertatea și suveranitatea țării sunt elemente definitorii ce se regăsesc în cea mai intimă structură a sufletului românesc și care, s-au transformat în credință și legământ din tată în fiu, în datorie sfântă lăsată testamentar la copii și nepoți – acesta fiind tezaurul cel mai de preț al unui popor bun, muncitor, pașnic și inteligent.
Apărarea strămoșescului "ținut nepereche”, a acestui leagăn al nașterii și renașterii noastre perpetue, a fost cea mai sublimă chemare, care a strălucit pe chipul și flamura lui Burebista și Decebal, fiind înțeleasă cu sacru devotament peste timp de alți întemeietori de țară, care s-au numit simplu Mircea, Vlad, Mihai, Ștefan, nume împrumutate din graiul țăranilor, al truditorilor întru rodnicia și frumusețea acestui pământ multimilenar.
În oștirea română, brațul înarmat și pieptul sub scut au fost totdeauna ale omului de rând, ale țăranului sau muncitorului, ale tânărului nestăvilit în putere și ale vârstnicului neegalat în înțelepciune.
Cu mai bine de un secol în urmă, marele patriot și revoluționar Nicolae Bălcescu spunea, cu certitudinea afirmată de exemplul faptelor că, înainte de orice, puterea armată și arta militară la români se regăsește în capacitatea și vocația acestui popor, de a-și păstra intacte rădăcinile și idealurile, de a transmite pentru viitorime judecăți și legi sfinte, care să asigure acestei patrii un viitor demn, pe potriva poporului său.
Faptul că noi am fost hărăziți de a ocupa pe harta lumii un spațiu terestru și etnic de neinvidiat, în vecinătatea marilor imperii, la răspântiile vânturilor și drumurilor europene, a determinat mai pe toți conducătorii patrioți să gândească cu temeinicie - în spiritul afirmațiilor lui Bălcescu și Iorga – ca înainte de avea gjijă ca ogorul să rodească și să se înalțe zidiri nepieritoare, trebuie să existe un "corp de armată”, să existe o "armie” înzestrată superior, încadrată cu tineri bărbați bine instruiți, cu credință oțelită și comandanți luminați, buni cunoscători ai științei și artei militare.
În acest context, procesul de cuprindere a TINERETULUI sub stindardul oștirii a fost totdeauna un act de răspundere și nobilă "gravitate”, un act de încredere și profundă judecată care s-a transformat într-o adevărată "solemnitate” națională, la care a participat cu toate resorturile morale și etice întregul popor, făcând din momentul "luării la oaste” o adevărată sărbătoare, un ceremonial de însuflețire și o simțire proprie numai neamului românesc.
De aceea, chiar dacă în secolele anterioare nu au existat forme instituționalizate de sine stătătoare, dotate cu instructori și bază materială corespunzătoare, care să asigure un minim de cunoștințe premergătoare acestui extraordinar act de legământ cu țara prin "încorporare”, părinții și strămoșii noștri au știut să respecte și să transfere în sufletul copiilor fiorul sfânt al datoriei de a apăra țara, prin ceea ce se poate numi – respectând proporțiile și timpul – "PREGĂTIRE MILITARĂ” la metode și forme adecvate.
Tocmai această nevoie obiectivă de a da un minim de noțiuni și cunoștințe de specific militar tuturor tinerilor chemați sub stindarul patriei, a determinat anumite cercuri și foruri statale să creeze forme instituționalizate, în scopul asigurării unor constituiri complementare, care s-a numit în timp, cu titlul generic "instruire premilitară”.
La începutul secolului al XX-lea, documentele vremii atestă construirea unor modalități, unor forme de instruire și educare a tinerilor în mod mai elevat, având un program de perspectivă, unele elemente științifice – recurgându-se la structurile școlare – care aveau menirea de a pune cât de cât unele baze în înțelegerea actului și fenomenului miltar.
Reevaluând tot ceea ce a fost prețios, tot ce a însemnat componentă a științei și progresului, putem să retrospectăm și să prospectăm, ceea ce a existat și va exista în tradiția de domeniu, preluând și dezvoltând acele componente de superioară considerație în vreme, și punând bazele altora, care să răspundă unor imperative actuale conform cu caracteristicile unui stat democratic și de drept.
Printr-un act de dreaptă reconsiderare și apreciere a experienței de seamă a trecutului nostru în domeniul supus analizei se impune, în primul rând, cu prioritate o justă evaluare și actualizare –care să răspundă cerințelor contemporane– a unor texte de lege, care au așezat bazele unei pregătiri militare a tinerilor adecvate, începând cu anul 1906 când s-a adoptat "LEGEA PENTRU INTRODUCEREA INSTRUCȚIEI MILITARE OBLIGATORII ÎN ȘCOLILE PRIMARE, SECUNDARE, PROFESIONALE, PUBLICE ȘI PARTICULARE DE BĂIEȚI DIN ȚARĂ”.
Ulterior, acest act normativ, a fost completat cu instrucțiuni și hotărâri care priveau "educația militară” a tinerilor până la 20 de ani, și mai apoi, desăvârșirea "educației și instrucției ostășești” prin corpurile de trupă cu un termen de serviciu obligatoriu.
Complementar formelor instituționalizate, sub egida statului au luat ființă diverse asociații și societăți de profil, care au avut o activitate benefică și programe de educație patriotică impresionante.
Edificatoare în acest sens sunt – printre altele – asociațiile prestigioase "Micii dorobanți” și "Cercetașii României” (aceasta din urmă a fost creată de General Doctor Carol Davilla, după Războiul de Independență, recunoscându-i-se calitatea de persoană juridică abia în 1915. Cuprindea tineri de la 11 ani până la trecerea în serviciul militar, fiind organizată pe principii militare), adresându-se celei mai tinere vârste și cuprinzând întregul teritoriu al țării. Sunt notabile faptele de rezonanță istorică pe care aceste organizații le-au probat, mai ales, în Primul Război Mondial, dar și după aceea, în împrejurări dramatice în salvarea României.
Dată fiind motivația etică și patriotică a acestor forme pro-militare, precum și dovada palpabilă a rezultatelor confirmate în timp, dată fiind și contribuția acestora în dezvoltarea și stimularea psiho-somatică a vârstei coincide cu etapa incipientă a școlii, reiterăm opinia privind reactualizarea și reinstituționalizarea – pe alte baze proprii etapei actuale – a acestor modalități de instrucție și educație specifice cu titulatura apropiată sau identică (cercetășia), dar și cu însemne și costumație tradițional-contemporană.
Ingerând formulările pretins "prețioase”, îmbibate cu terminologie ideologică și ideologizantă neavenită, caracteristică unei perioade revolute, considerăm că pentru a recunoaște adevărul, în ceea ce privește continuitatea pe baze superioare a acțiunii militare și a structurilor aferente, se impune reconsiderarea și reevaluarea pe criterii analist-științifice, a tot ceea ce a fost și rămâne valoros din tradiția pregătirii militare a tineretului, a întregului organism militar, vis-a-vis de toată perioada acestui secol.
Privind cu un ochi exigent și retrospectiv, făcând apel la criterii științifice de estimare, afirmăm că este timpul și este necesar să recunoaștem în evoluția structurilor "ostășești” specifice tineretului, acele elemente de rezistență, de conținut și de formație, nepervertite de factorul politic, care s-au dovedit a fi adevărate pietre de încercare în instrucția și formarea pro-armia a generații și generații de tineri luptători.
Astfel, demnă de atenție, așa cum atestă documentele vremii, sunt acele formațiuni de tineret, cu fundament militar, care au demonstrat în practică o mare capacitate de însușire și instruire, de asigurarea a unei temeinice pregătiri premilitare. Exemplu: Asociația Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei până în deceniul șapte al secolului XX (AVSAP), iar apoi Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei (PTAP), până în 1989, care s-au dovedit a fi adevărate "antecamere” ale pregătirii militare autentice.
Dacă se detașează structura militară în sine de învelișul ideologic al etapei respective, ca și desconsiderarea organismelor patronatoare, vom constata – cu forța adevărului științific și obiectivitatea unei judecăți nonconformiste- că aceste structuri, forme și modalități de desfășurare a activității de instruire premilitară si-au demonstrat viabilitatea și coerența instructiv-formativă de specific.
În acest sens, formulăm câteva opinii și considerente, de ordin analitic, prin care propun ca tot ceea ce s-a dovedit valoros, cu perspectivă de perfectibilitate și fezabilitate să fie reconsiderat cu discernământ științific, fără imixtiuni ideologice de nici un fel și amplificat în condițiile proprii ale timpului actual.
Invit forurile de resort spre o reflecție profundă, de înaltă competență și profesionalism, să elaboreze o legislație pertinentă de specific, care să se adreseze acestor categorii de tineri, opinând pentru o "Lege a activității premilitare”.
În acest sens propunem mai multe aspecte și considerente ce vizează instruirea premilitară a tineretului:
1. Introducerea în definirea acestei perioade specifice de pregătire a noțiunii de "formațiune premilitară” care să implice (subînțeleagă) substructurile organizatorice ale acestei activități. Consider pozitivă menținerea – în spiritul tradiției – a structurilor cunoscute de grupă, detașament, centru de instruire premilitară, eventual acceptarea termenului de "grupări de centre” care poate fi specific și operațional municipiilor și orașelor mari.
2. Să se înscrie în textul de lege OBLIGATIVITATEA efectuării acestor activități în accepțiune școlară, dar și neșcolară până la vârsta ieșirii din sistemul instituțional de învățământ, menținându-se o strictă evidență și evaluare a rezultatelor prin introducerea acesteia în programa de studii școlare. Respectând și tradiția românească privind aspectele stimulative și de evidențiere, propunem ca această activitate – în sfera școlară – să fie materie de studiu, cu notare curentă și de apreciere a mediei generale de promovare, începând cu ciclul gimnazial, iar în sfera neșcolară să fie un criteriu de apreciere a competenței și activității curente.
În sistemul școlar, constituind materie de studiu, propunem să se reinstituie "Carnetul de participant la activitatea premilitară” prin îmbunătățirea conținutului și formei celui vechi astfel: menținerea culorii portocalii, să fie copertat, să aibă forma carnetului de note, să fie la purtător, iar la activitatea de încorporare să constituie un instrument util la repartiția recruților pe arme și specialități militare. Eventual poate conține referiri la starea de sănătate, motivația amânării de la încorporare etc.
3. În consens cu noua organizare a învățământului românesc, pe baza legii generale ce va fi aprobată, opinăm că pot fi luate în considerație următoarele cicluri și forme structurale de desfășurare a activității premilitare:
Ciclul primar este corespondent etapei de cercetășie;
Ciclul gimnazial clasele V-IX corespunde ciclului A de instruire preliminară;
Ciclul liceal, profesional și complementar clasele X-XII corespunde ciclului B de instruire premilitară;
Învățământul superior, colegii și universități corespunde ciclului C de instruire premilitară;
Ceilalți tineri necuprinși în formele de învățământ de mai sus, până la încorporare vor face parte din ciclul D de instruire premilitară, care poate fi realizat în etape conform vârstei subiecților astfel:
– Subciclul D1 cuprinzând tineri de vârsta între 16-19 ani și efectuează un program asemănător ciclului B;
– Subciclul D2 cuprinzând tineri de la 19 ani până la încorporare execută un program asemănător ciclului C.
În acest fel se poate realiza o bună evidență, pregătire a tuturor tinerilor neîncorporabili sau care au probleme justificate de încorporare până la vârsta de 35 ani așa cum prevede proiectul "Legii serviciului militar”.
Aceste reconsiderări ale ciclurilor premilitare sunt impuse și de diminuarea serviciului militar obligatoriu de la un an și patru lui la un an de zile, fapt ce solicită măsuri organizatorice și practice pentru însușirea unor cunoștințe și deprinderi militare, tehnice, sanitare, de apărare civilă etc. pentru educarea în spiritul ordinei și disciplinei, care să se cunoască apoi în procesul de adaptare și integrare rapidă în cerințele serviciului militar și implicit la creșterea calității și eficienței acestuia.
La fiecare ciclu de instruire premilitară să se stabilească un cuantum progresiv de ore, să se urmărească realizarea obiectivelor și scopurilor propuse în raport cu vârsta participanților, cu cerințele noi ale societății și armatei, precum și cu experiența similară din alte țări.
Dat fiind faptul că această activitate se desfășoară, de regulă, în localitățile de proveniență ale tinerilor, acesta fiind primul element stimulativ patriotic de educație morală – căci a-ți apăra țara înseamnă mai întâi de toate a-ți apăra satul, comuna, orașul – considerăm că respectarea principiului teritorial trebuie să fie un element categoric al instrucției militare și al serviciului militar.
4. Respectând – pe cât se poate – specificul locului de obârșie în efectuare serviciului militar, dar mai cu seamă în activitatea de instruire premilitară, considerăm necesară ca un act de dreptate, reașezarea pe criterii selective și de exigență practică a așa numitelor Cercuri Premilitare Aplicative cu profil specific (tir, radio, aviație, karting, vânători de munte, marină, grăniceri) iar ele să fie arondate unităților militare și specialiștilor respectivi.
Pentru a da un caracter de continuitate și finalitate Cercurilor Premilitare Aplicative apreciem ca membrii cursanți să execute serviciul militar prin repartizarea la specialități și unități militare de profilul pe care l-au frecventat la cercurile respective. În acest mod, se ajută procesul de integrare a tinerilor în funcțiile și responsabilitățile de specific, crescând, implicit, competența și gradul de acțiune a subunităților aparținătoare, contribuind astfel și la profesionalizarea organismului militar.
Stabilirea numărului de locuri, specialități ale acestora să se execute de Centrele Militare Județene, ținând cont de activitatea de prespectivă în ceea ce privește corelarea necesităților de încorporare cu nevoile de completare cu resurse umane a județului respectiv sau pentru județe limitrofe (specialități militare).
După satisfacerea serviciului militar, parte din acești tineri să fie cuprinși în structura trupelor teritoriale, în profilul specialităților respective, asigurând astfel o finalitate superioară investițiilor făcute în activitatea premilitară, serviciul militar, ridicând gradul de pregătire, profesionalism, de acțiune și intervenție al trupelor teritoriale.
Considerăm că respectarea acestor condiții specifice este necesară și la nivel național prin forme organizatorice adecvate.
5. De reală utilitate practică va fi reconsiderarea ținutei tinerilor la activitatea premilitară și apreciem că în tradiția românească culoarea bleu este o culoare de distincție, de eleganță și de purtabilitate, dar și un simbol de rezonanță naturală și de fald al tricolorului.
6. Ca toate aceste considerente și opinii să își găsească o finalitate corespunzătoare este absolut necesar să se accepte un nou mecanism și stil de conducere bazat pe criterii tehnico-științifice, care să corespundă nevoilor imperative ale prezentului și viitorului.
Astfel, actul de conducere a activității premilitare să se execute de Ministerul Apărării Naționale la nivel macrosocial și de Comandamentele Militare Județene în profil teritorial.
În acest scop, este necesar să fie elaborate noi regulamente de funcționare, instrucțiuni specifice, metodici și metodologii de instruire care să vizeze descentralizarea și creșterea resposabiliății pentru această activitate a Centrelor Militare Județene.
O problemă majoră estimăm că este selecționarea și pregătirea comandanților formațiunilor premilitare, care propunem să se facă de către Centrele Militare Județene prin organul său specializat – BIROUL DE INSTRUIRE PREMILITRĂ. Pentru creșterea resposabilității, stabilității, continuității și profesionalizării comandanților formațiunilor premilitare (detașament, centru, grupare de centre) – cadre de rezervă – propunem ca acestea să se găsească din punct de vedere al evidenței militare în poziția "mobilizat la locul de muncă”, iar aprecierile de serviciu să se facă anual de către organul de specialitate a Cerntrului Militar Județean, similar cu al cadrelor active, iar cei cu merite deosebite să aibă prioritate la avansarea în grad, acordarea de distincții, precum și alte stimulente. Comandanții formațiunilor premilitare care nu răspund exigențelor de domeniu vor fi înlocuiți cu alte cadre și vor primi responsabilități militare, în acord cu specialitatea de bază și gradul în rezervă, pierzând în același timp calitatea de "mobilizat la locul de muncă”.
Pentru cadrele de rezervă care încadrează formațiunile premilitare propunem să se instituie a doua specialitate (armă) – INSTITUIRE PREMILITARĂ – care să reflecte specificul activității, implicând responsabilități și sarcini de domeniu.
Ca modalitate de pregătire a acestora opinăm pentru realizarea unei convocări metodice de trei zile anual, care să fie remunerată separat de Ministerul Apărării Naționale, iar calitatea și profesionalismul acestora să crească.
De asemenea, considerăm utile și benefice convocările metodice ale comandanților de grupe (elevi) pe cicluri de instruire, câte cinci zile anual în vacanțele de primăvară și vară.
7. Considerăm oportun să se revizuiască REGULAMENTUL PRIVIND PRINCIPIILE DE INTREBUINȚARE, MISIUNILE ȘI MODUL DE ACȚIUNE A FORMAȚIUNILOR PREMILITARE ÎN TIMP DE PACE ȘI ÎN RĂZBOI -un regulamnet care a fost conceput și realizat într-un interval de timp, fructificând exprința acumulată până la acea dată de un valoros corp de cadre - în concordanță cu noua doctina militară actuală, cu mutațiile produse în societate și în organismul militar. Pentru aceasta este necesar să se reevalueze realist posibilitățile și capacitatea formațiunilor premilitare, dezvoltându-se modalitățile, formele, procedele de participare a acestora la activitățile de asigurare a acțiunilor de luptă ale unităților combatante.
Formațiunile premilitare – după opinia mea – nu își găsesc locul, rostul și eficiența în structura dispozitivelor tactice.
8. Simplificarea evidenței, generalizarea folosirii documentelor tipizate, crearea unei BAZE DE DATE la nivel județean sau a unei BANCI DE DATE la nivel național, care să ofere organelor de decizie – într-o formă adecvată – informații utile, oportune și în timp scurt, asupra stării de proces și de structură a acestei componente a pregătirii generale a populației.
Proiectarea și realizarea unui subsistem informatic de conducere a activității premilitare a tineretului (SICAT), integrat în sistemul informatic al trupelor teritoriale (SITT). Prelucrarea datelor și fișierelor de specific să se execute de organul de informatică al Centrelor Militare Județene.
9. Asigurarea logistică corespunzătoare a activității premilitare presupune reevaluarea bazei materiale existente, centralizarea acesteia la organul de specialitate al CMJ-urilor. Completarea acesteia după o metodologie unitară (care să răspundă scopurilor de specific și de perspectivă în activitatea premilitară), iar cheltuielile aferente să fie suportate de prefecturile locale, stipulate într-o nouă CONVENȚIE (METODOLOGIE) dintre organele militare teritoriale și organele administrației locale de stat. Baza materială să fie dată în gestiunea centrelor de pregătire.
Armamentul și baza tehnico-materială să fie gestionate în continuare de organul de specialitate al trupelor teritoriale, iar depozitarea să se mențină la unitățile militare. Activitatea premilitară cu armament și tehnică de specific (cunoaștere, instruire, ședințe de tragere) să se facă centralizat pe municipii, orașe, comune, în locuri special destinate (poligoane ale unităților militare sau ale trupelor teritoriale etc).
Pentru ca activitatea propusă pentru formațiunile premilitare să își atingă o formă optimă de manifestare, cu sprijinul forurilor de resort, susținem și o gamă largă de stimulente materiale și morale, experiența argumentînd – fără putință de tăgadă – că activitatea pe criterii obștești este sortită diletantismului, improvizației și supeficialității.
Prin urmare, consider că se pot asigura în mod ierarhic – pe cicluri și trepte de instruire-indemnizații sau prime de funcție sau alte stimulente materiale pentru rezultate deosebite în activitatea de instruire premilitară a tineretului. De asemenea, pentru a stimula inițiativa și spiritul de competiție în cadrul stimulentelor se pot introduce și alte forme de recunoaștere a calității și cantității muncii prestate.
Așezarea activității de instruire premilitară pe criteriile propuse mai sus va determina o schimbare radicală de concepție și execuție în rândul tuturor structurilor corespunzătoare și va mobiliza toate resorturile intime ale personalității umane, va deschide larg calea inițiativei și competenței, ducând în esență la amplificarea actului de mare responsabilitate socială și politico-umană de apărare a patriei, a independenței și suveranității naționale.
Ca întregul mecanism de pregătire și instuire, precum și de recunoaștere a valorii acțiunii militare în sine să întrunească atributele cele mai înalte ale coordonatei naționale – impusă și de spiritul noii etape - este benefic și necesar ca prin întregul sistem educațional să fie trezite și revigorate toate resorturile conștiinței patriotice, toate resursele moral-volitive ale tuturor specialiștilor din domeniu, știut fiind faptul că oricât de perfecte ar fi programele și oricât de desăvârșite ar fi dotările tehnico-materiale, nimic nu poate substitui capacitatea și voința oamenilor de a-și pune întreaga zestre nativă și formativă în slujba idealurilor sacre de apărare a patriei și a țării.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adaugati comentariul dvs.