Activitate didactico-științifică, de cercetare pe teren, în ”Valea lui Sărăcilă” – Județul PRAHOVA

Activitate didactico-științifică, de cercetare pe teren, în ”Valea lui Sărăcilă” – Județul PRAHOVA

(Breaza, octombrie 1972)

     Activitatea s-a efectuat sub conducerea profesorului Hristache Onosă, profesor de biologie la Liceul militar ”Dimitrie Cantemir”, în punctul ”Valea lui Sărăcilă” situat pe malul stâng al Prahovei și străjuit la NE de Piscul lui Cardan (741,6 m). Aceasta a cuprins:

     1. Deplasări pentru alegerea locului de desfășurare a lucrărilor, punct în care să fie întâlnite cât mai multe fenomene observabile și legate de programa disciplinelor școlare.

     2. Elaborarea planului lucrărilor, organizarea grupelor de elevi pe aspecte de observat și cercetat, stabilirea sarcinilor fiecărei grupe, respectiv instruirea membrilor grupelor pe problemele specifice stabilite.

     3. Efectuarea lucrărilor în teren pentru observări, studii și colecționări de probe, cu filmare și fotografieri ale celor cercetate.

     4. Prelucrarea datelor obținute și analizarea în laborator a probelor culese în scopul concluzionării asupra punctului cercetat, respectiv redactarea și comunicarea acestor concluzii.

     5. Confecționarea de panouri pe probleme și care să cuprindă scheme, fotograii, desene, probe care să reflecte rezultatele concrete ale activităților desfășurate, să ilustreze totodată concluziile trase.

     Pentru formarea cadrului necesar susținerii concluziilor, prezentăm filmul ”Cotidiane Cantemiriste” realizat cu această ocazie.

     Punctul ”Valea lui Sărăcilă” situat la Nord de comuna Cornu, este străjuită la NE de culmea Cornu, cu punctul de maximă altitudine-Străjdie (Străjiștea), la sud de culmea Dosul, în spatele căreia se află punctul ”În dos la Țuțurlea”, la NV de culmea Pietrăriile.

     După o legendă locală datând de vreo 300 de ani, numele de ”Valea lui Sărăcilă” s-ar datora următoarelor:

     ”Se spune că un mare boier prahovean, trecând spre Sinaia a văzut pe malul stâng al Prahovei o frumoasă poiană străjuită în centru de un corn secular. Atras de frumusețea locului și găsind de cuviință organizarea unui loc permanent de popas, a hotărât stabilirea în aceste locuri a 13 bărbați și 2 femei, țărani șerbi de pe propria-i moșie. Așezarea s-a dezvoltat, locuitorii având ca principală îndeletnicire îngrijirea vitelor, ce creșteau în semisălbăticie. Într-o primăvară, apele umflate ale pârâului ce străbăteau zona, au luat majoritatea vitelor ce pășteau pe vale, luând astfel singura avuție a locuitorilor și de aceea, valea buclucașă a fost numită ”a lui Sărăcilă”.

     Indiferent dacă cele relatate sunt sau nu sunt reale, numele pe care-l poartă-”Valea lui Sărăcilă”-corespunde actualului aspect al punctului, cu stânci și pante golașe și abrupte, cu floră și faună săracă, cu pâraie ce apar la suprafață ca apoi să dispară în subteran, cu frecvente cataracte și alunecări de teren, cu zgomote subterane sesizabile și fără aparate speciale, cu miros persistent de sulf în unele locuri.

     În scopul protejării de coroziune a drumului spre comuna Cornu, cât și a autostrăzii ce străbate Valea Prahovei, încă de la începutul secolului nostru au fost improvizate stăvilare pe această vale. Între anii 1968-1969, prin grija statului, valea a fost barată cu o serie de stăvilare betonate dispuse în trepte astfel ca astăzi acțiunea de eroziune în special în aval a fost redusă, pe unele porțiuni chiar oprită.

     Punctul ”Valea lui Sărăcilă” este situat în subcarpații de curbură cu limite între Valea Trotușului și a Dâmboviței.

     Din punct de vedere stratigrafic, este localizat în zona neomogenă (Subcarpatică), zona cea mai externă a Carpaților Orientali, întinsă în lungul flișului de la frontiera de nord a țării și până în Valea Dâmboviței, având o lățime de 2-3 km, în Nord și 30 km în Sud. Zona neomogenă, după părerea specialiștilor, este reprezentată prin Miacen cu toate etajele, prin Pliocen de asemenea cu toate etajele și Cuaternar - succesiunea cea mai completă și caracteristică având-o în dreptul curburii Carpaților, în care implicit se încadrează și punctul aflat în atenția și studiul nostru, ”Valea lui Sărăcilă”.

     Afirmația are la bază relatările lui N. Oncescu-”Geologia României”-Editura tehnică, 1966-pag.242-subsolul paginii, în care se afirmă: ”Stratele de Cornu, din flancul sudic al sinclinalului Slănic, au fost studiate din punct de vedere micropaleontologic și s-a ajuns la concluzia că aparțin Burdigalianului, cu excepția gipsurilor din baza lor care nu au microfaună, dar pe care unii sunt înclinați a le considera ca reprezentând faza lagunară aquintaniană, de la sfârșitul Oligocenului. Această părere este bazată și pe faptul că unele regiuni învecinate (Valea lui Sărăcilă) - rețineți vă rog specificarea, n.n.-Valea Muscelului, Valea Ciortanului, se constată o limpede tranzacție litologică, de la șisturile disodilice oligocene, la gipsuri inferioare”.

     În punctul ”Valea lui Sărăcilă”, ținând cont și de cele citate mai înainte, coloana stratigrafică s-ar prezenta astfel: la bază, șisturi oligogene, scoase actual la zi și reprezentate prin șist-tuburi stâlcoase, micașisturi, șisturi negre și argiloase și a căror prezență este demonstrată prin monstrele culese și expuse pe panouri, constituite fundamentul pentru Aquintanionul Miacenului din ”stratele de Cornu”, cu marne argiloase și gipsuri fibroase, lamelare și alabastru, de asemenea scoase la zi și a căror prezență în punctul amintit este reflectată de eșantioanele de pe panouri.

     Suprapus, este prezent Burdigalionul Miacenului, prin gresii silicioase, calcaroase și feruginoase, foarte fine, fine și grosiere cât și prin ”Conglomeratele de Brebu” mai mult sau mai putin cimentate, de asemenea expuse pe panouri.

     La suprafață este prezent Cuaternarul prin sol cu structură sau în curs de formare.

     În afara mineralelor și rocilor găsite de noi în punctul amintit, semnalăm prezența de geode în argilă și calcar și a căror existență este confirmată de monstrele de pe panouri.

     Ca forme fosile, după academicianul M. Gr. Filiescu, rezultă prezența în zonă a resturilor de plante, faraminifere, briazoare, echinoderme, neidentificate încă de noi în punctul ”Valea lui Sărăcilă”.

     Semnalăm însă prezența unor frecvente imprimări de amanoidee și anume ganiațiți cu linie lobară complicată-Cyclolobus-caracteristică Mezozoicului, prezențe de asemeni confirmate de exponatele de pe panouri.

     În mod cu totul surprinzător a fost găsită în ”Conglomeratele de Brebu”-o fosilă de tabulat-genul Favosites-specifică Paleozoicului, asupra căreia se fac probele de laborator și specialitate la foruri competente, concluziile urmând a constitui obiectul unei comunicări ulterioare, ca primă găsire a acesteia pe raza județului Prahova și omologarea ca unicat pe plan național. Fosila respectivă, fotografiile și microfotografiile ei sunt de asemenea expuse pe panouri.

     Ținând cont că între Valea Slănicului de Buzău și Valea Dâmboviței, atât depozitele miocene cât și cele pliacene sunt prinse în cute, zona prezentând, pe lângă anticlinale și sinclinale normale sau faliate și cute de tip diapir, din care cauză este numita ”zona cutelor diapire”, în punctul ”Valea lui Sărăcilă” se constată o limpede tranzacție litologică de la șisturi disodilice la gipsuri inferioare cât și o discordanță între Conglomeratele de Brebu și Stratele de Cornu, peste care se suprapune o alternanță de conglomerate cu gresii slab cimentate, de culoare cenușie și roșie cărămizie, dezvoltate în unele locuri mai puternic.

     În general, stratele scoase la zi, aici, au o înclinație de la Est la Vest, deși în unele locuri, datorită alternărilor în special a stratelor de alabastru, se pot observa abateri de la înclinația normală a stratelor și anume: inversiuni, discordanțe unghiulare și sariaje.

     Punctul ”Valea lui Sărăcilă” mult afectat de acțiunea agenților externi prezintă din punct de vedere hidrologic particularități ce îl deosebește de puncte similare.

     Din partea de Nord, pe firul văii se scurge pârâul cu același nume și care în amonte străbate 5 cataracte din care ultima are circa 5 m. Cataractele, cauzate în special de înclinarea în sensul invers al curgerii, sunt formate din gresii silicioase, constituindu-se, în special, la cea de-a cincea acțiune de coroziuni regresive la piciorul căderilor.

     Din partea de NE se formează prin infiltrări ascendente un alt pârâu ce confluează cu primul în zona mediană a văii pentru a forma un singur curs ce străbate zona numită ”Pietrăriile” când cu aspect de ”chei”, când cu aspect de ”canion” în gresiile, conglomeratele și în special alabastrul din vale.

     Pârâul ce străbate ”Valea lui Sărăcilă” aparține bazinului hidrografic al Prahovei și are o viteză medie de 0,33 m/s. Pe cursul principal, în amonte de confluența cu pârâul secundar ce curge din direcția NE, se găsesc două sorburi ce acționează cu intermitență la circa 20-30 de minute și care determină intrarea apei în subteran pentru a reapărea la suprafață după circa 250 m sub formă de izvor vaclusian.

     Acest fenomen atestă existența unor fenomene carstice în subteran, în gips lamelar și în special în alabastru și ale căror zgomote subterane sunt sesizabile fără aparatură specială.

     Se constată, de asemenea, prezența unor infiltrații acvifere la zi, bogate în oxizi de fier cât și prezența unor izvoare sulfuroase neamenajate, cu debit mic.