COSMOSUL SI METEOROLOGIA
IN DETERMINARILE MILITARE ALE DACILOR
IN DETERMINARILE MILITARE ALE DACILOR
Student CIOBANU CATALIN
Colonel (r.) CIOBANU VIOREL
Astrologia, mai putin ca stiinta sau mai mult ca latura a determinarilor psiho-sociale, a insotit populatiile stravechi din Europa chiar si in evenimentele cele mai crude ale vietii. Harta cerului a fost pentru lumea antica, dar si pentru secolele si mileniile care au urmat, o adevarata “catapeteasma“, oferita de natura, pe care au incercat sa o descifreze cele mai luminate spirite ale timpului si sa-i foloseasca ”semnele“ descoperite in scopuri benefice vietii si muncii, dar din pacate si razboiului.
Astfel dinamica si opozanta diferitelor constelatii si zodii, ca BERBECUL, CAPRICORNUL, LEUL, CLOSCA CU PUI etc., au reprezentat pentru foarte multe popoare, si desigur si pentru daci, surse de inspiratie, izvoare ale unor speculatii si interpretari filozofice, simboluri ale unor zeificari, predestinarii sau “descoperiri” senzationale, epocale.
Poate nici fluxul si refluxul nu puteau fi fenomene de inteles, magnetismul terestru, aparitia eclipselor de soare sau de luna, cutremurele, uraganele, taifunurile, cicloanele, aspectul ploilor rosii sau acide, al furtunilor si dezastrelor al “cunoscutelor’’ pete din luna, pazite de ”varcolaci” s.a., a vartejurilor, turbioanelor, care uneori par a lega pamantul cu cerul, ca semn al manierii naturii pe faptele pamantenilor, dar, sacerdotii si preotii daci intuiau ca la baza acestora se afla procese fizice, chimice, care se desfasoara pe baza legilor cunostiintelor vremii.
In vreme de razboi, de conflicte, de cataclisme, asfel de stari se exacerbau in toate dimensiunile lor, iar oamenii, cu diverse niveluri de perceptie si intelegere, le dadeau o multitudine de interpretari si descrieri.
De foarte multe ori, in timpul conflictelor armate de proportii, exodul populatiilor civile ori al trupelor invinse se facea in toiul noptii, urmand traseul ’’caii robilor” sau al stelei polare ori luand in calcul alte constelatii si structuri cosmice.
Se cunoaste faptul ca perturbatiile gravitationale se amplifica indeosebi noaptea si creaza asupra starii de somn sau de veghe anumite impulsuri dizarmonice, care fac ca subiectii sa suporte manifestari biologice paradoxale. De pilda, durerile reumatice sau de alta etiologie, se exagereaza in momente de ceata, de ninsoare sau ploaie, de viscol si vant sau in momentele premergatoare declansarii acestor fenomene.
Desigur ca, in vremea conflictelor razboinice din perioada dacilor, cand luptatorii trebuiau sa strabata pe jos sau calare zeci si chiar sute de kilometri, cand trebuiau sa stea saptamani si luni in sir pe campul de lupta, in adaposturi, paduri, munti etc. in conditii incomode, cu o dotare vestimentara, adesea precara, fenomenele naturale, cosmice, terestre, acvatice sau de alta natura isi spuneau in mod hotarator cuvantul asupra randamentului si eficientei actiunilor militare.
De fapt, ritmurile biologice, metabolismele individuale, starile psihologice sufera transformari importante din cauza magnetismului terestru, fenomenelor naturale, perturbarii stari de veghe si de somn, efortului fizic specific individual, impactului asupra starii de sanatate sau morbiditate, dar trebuie luata in consideratie si de stare de adaptare materiala, precum si strategia pe care comandantii si luptatorii trebuiau s-o realizeze in functie de caracteristicile anotimpului.
Este necesar sa mentionam faptul ca zapada, viscolul, ploaia, furtunile, ceata, interferenta curentilor modifica in cea mai mare parte procedeele de ducere a actiunilor de lupta.
Razboiul in astfel de conditii este diferit conceput si purtat, iar problematica complexa a pregatirii pentru declansarea si finalizarea unei actiuni militare trebuia sa tina cont de fenomenele specifice anotimpurilor.
La daco-geti fenomenele meteo-cosmice au fost in stricta corelatie interpretativa cu realitatile geografice, terestre, acvatice si chiar populationale, impunand o conotatie aparte si o conexare uneori surprinzatoare a spatialitatii terestre cu cea cosmica. Marii strategi si comandanti de osti daci au avut cu prioritate in vedere asfel de conjuncturi meteo-spatiale, meteo-cosmice, si le-au folosit in mod superior si benefic pentru demersul ideatic si pragmatic, pentru succesul armatelor lor.
Dar sa trecem in revista numai doua episoade reprezentative:
• In anul 85/86 e.n, in plina iarna o oaste daca, surprinzandu-i complet pe romani, a trecut Dunare ingheatata si a patruns adanc pana in Moesia. In acesta curajoasa actiune s-au reliefat cateva din procedeele ”pamantene’’ ale dacilor: actiunea rapida, pe timp de iarna, in conditii meteorologice grele, peste fluviul inghetat, realizandu-se astfel o totala si fatala surprindere.
• Dupa batalia de la Tapae, (101-102 e.n ) in prima companie a lui Traian impotriva lui Decebal, romanii au reusit sa ajunga dupa lupte grele in preajma Sarmisegetuzei, dar cand sa declanseze atacul hotarator a sosit iarna, impiedicandu-i sa continuie inaintarea. In acelasi timp insa, profitand de aceeasi Dunare inghetata, de viscole si ninsori abundente, Decebal a deschis un al “doilea front”, reusind sa slabeasca, cat de cat, presiunea asupra propriei capitale.
Se poate accepta parerea ca in vremea dacilor elementele cosmice estompate sau exagerate de fenomene meteorologice au constituit pentru viata si munca obisnuita a dacilor, dar mai cu seama pentru activitatea de aparare, de lupta, de razboi, cadrul natural in care ei, implorand fortele divine pentru ca au stiut sa foloseasca ca nimeni altii, in scopuri proprii si in defavoarea dusmanilor manifestarile mai sus mentionate, facand din iarna, vara, din noapte si din ger napraznic, forta de a lupta, pentru ca aveau in suflete si in constiinte, caldura marii iubiri si responsabilitati fata de efigia, simbolistica inscrisa pe stindardul de lupta.
In evolutia societatii umane, cunoasterea, ridicarea nivelului de pregatire culturala a oamenilor a dus la inlaturarea obscuratismului, la eliberarea de conceptii si manifestari atemporale, la renegarea, in unele situatii limita, a zeitatilor si a zeificarii animalelor, dar nu si la schimbare in esenta a comportamentului in razboaie sau in conflicte armate, pastrindu-se aceeasi nota de asemanare bizara, cu felul de a fi al animalelor.Astfel dinamica si opozanta diferitelor constelatii si zodii, ca BERBECUL, CAPRICORNUL, LEUL, CLOSCA CU PUI etc., au reprezentat pentru foarte multe popoare, si desigur si pentru daci, surse de inspiratie, izvoare ale unor speculatii si interpretari filozofice, simboluri ale unor zeificari, predestinarii sau “descoperiri” senzationale, epocale.
Poate nici fluxul si refluxul nu puteau fi fenomene de inteles, magnetismul terestru, aparitia eclipselor de soare sau de luna, cutremurele, uraganele, taifunurile, cicloanele, aspectul ploilor rosii sau acide, al furtunilor si dezastrelor al “cunoscutelor’’ pete din luna, pazite de ”varcolaci” s.a., a vartejurilor, turbioanelor, care uneori par a lega pamantul cu cerul, ca semn al manierii naturii pe faptele pamantenilor, dar, sacerdotii si preotii daci intuiau ca la baza acestora se afla procese fizice, chimice, care se desfasoara pe baza legilor cunostiintelor vremii.
In vreme de razboi, de conflicte, de cataclisme, asfel de stari se exacerbau in toate dimensiunile lor, iar oamenii, cu diverse niveluri de perceptie si intelegere, le dadeau o multitudine de interpretari si descrieri.
De foarte multe ori, in timpul conflictelor armate de proportii, exodul populatiilor civile ori al trupelor invinse se facea in toiul noptii, urmand traseul ’’caii robilor” sau al stelei polare ori luand in calcul alte constelatii si structuri cosmice.
Se cunoaste faptul ca perturbatiile gravitationale se amplifica indeosebi noaptea si creaza asupra starii de somn sau de veghe anumite impulsuri dizarmonice, care fac ca subiectii sa suporte manifestari biologice paradoxale. De pilda, durerile reumatice sau de alta etiologie, se exagereaza in momente de ceata, de ninsoare sau ploaie, de viscol si vant sau in momentele premergatoare declansarii acestor fenomene.
Desigur ca, in vremea conflictelor razboinice din perioada dacilor, cand luptatorii trebuiau sa strabata pe jos sau calare zeci si chiar sute de kilometri, cand trebuiau sa stea saptamani si luni in sir pe campul de lupta, in adaposturi, paduri, munti etc. in conditii incomode, cu o dotare vestimentara, adesea precara, fenomenele naturale, cosmice, terestre, acvatice sau de alta natura isi spuneau in mod hotarator cuvantul asupra randamentului si eficientei actiunilor militare.
De fapt, ritmurile biologice, metabolismele individuale, starile psihologice sufera transformari importante din cauza magnetismului terestru, fenomenelor naturale, perturbarii stari de veghe si de somn, efortului fizic specific individual, impactului asupra starii de sanatate sau morbiditate, dar trebuie luata in consideratie si de stare de adaptare materiala, precum si strategia pe care comandantii si luptatorii trebuiau s-o realizeze in functie de caracteristicile anotimpului.
Este necesar sa mentionam faptul ca zapada, viscolul, ploaia, furtunile, ceata, interferenta curentilor modifica in cea mai mare parte procedeele de ducere a actiunilor de lupta.
Razboiul in astfel de conditii este diferit conceput si purtat, iar problematica complexa a pregatirii pentru declansarea si finalizarea unei actiuni militare trebuia sa tina cont de fenomenele specifice anotimpurilor.
La daco-geti fenomenele meteo-cosmice au fost in stricta corelatie interpretativa cu realitatile geografice, terestre, acvatice si chiar populationale, impunand o conotatie aparte si o conexare uneori surprinzatoare a spatialitatii terestre cu cea cosmica. Marii strategi si comandanti de osti daci au avut cu prioritate in vedere asfel de conjuncturi meteo-spatiale, meteo-cosmice, si le-au folosit in mod superior si benefic pentru demersul ideatic si pragmatic, pentru succesul armatelor lor.
Dar sa trecem in revista numai doua episoade reprezentative:
• In anul 85/86 e.n, in plina iarna o oaste daca, surprinzandu-i complet pe romani, a trecut Dunare ingheatata si a patruns adanc pana in Moesia. In acesta curajoasa actiune s-au reliefat cateva din procedeele ”pamantene’’ ale dacilor: actiunea rapida, pe timp de iarna, in conditii meteorologice grele, peste fluviul inghetat, realizandu-se astfel o totala si fatala surprindere.
• Dupa batalia de la Tapae, (101-102 e.n ) in prima companie a lui Traian impotriva lui Decebal, romanii au reusit sa ajunga dupa lupte grele in preajma Sarmisegetuzei, dar cand sa declanseze atacul hotarator a sosit iarna, impiedicandu-i sa continuie inaintarea. In acelasi timp insa, profitand de aceeasi Dunare inghetata, de viscole si ninsori abundente, Decebal a deschis un al “doilea front”, reusind sa slabeasca, cat de cat, presiunea asupra propriei capitale.
Se poate accepta parerea ca in vremea dacilor elementele cosmice estompate sau exagerate de fenomene meteorologice au constituit pentru viata si munca obisnuita a dacilor, dar mai cu seama pentru activitatea de aparare, de lupta, de razboi, cadrul natural in care ei, implorand fortele divine pentru ca au stiut sa foloseasca ca nimeni altii, in scopuri proprii si in defavoarea dusmanilor manifestarile mai sus mentionate, facand din iarna, vara, din noapte si din ger napraznic, forta de a lupta, pentru ca aveau in suflete si in constiinte, caldura marii iubiri si responsabilitati fata de efigia, simbolistica inscrisa pe stindardul de lupta.
In asfel de conditii, superstitiile si mistificarile traditionale de tot felul, au ramas inca si astazi elemente de referinta, atat pentru luptatori, cat si pentru unii din liderii lor, iar cosmosul, cerul cu tot cortegiul sau de modalitati si manifestari stranii, o fascinatie, o lume “greu de decodat in enigmele sale intime’.
Asa se si explica de ce astrologia, mai putin ca stiinta sau mai mult ca latura a determinarilor psihosociale, a insotit populatiile stravechi chiar si in evenimentele cele mai crude ale vietii. Harta cerului a fost pentru lumea antica, dar si pentru secolele si mileniile care au urmat, o adevarata “catapeteasma’, oferita de natura, pe care au incercat sa o descifreze cele mai luminate spirite ale timpului si sa-i foloseasca ”semnele’ descoperite in scopuri benefice vietii si muncii, dar din pacate si razboiului.
Astfel dinamica si opozanta diferitelor constelatii si zodii, ca BERBECUL, CAPRICORNUL, LEUL, CLOSCA CU PUI etc., au reprezentat pentru foarte multe popoare, si desigur si pentru daci, surse de inspiratie, izvoare ale unor speculatii si interpretari filozofice, simboluri ale unor zeificari, predestinarii sau “descoperiri” senzationale, epocale.
Daca o stea ‘cade’ din cer – si astazi se spune- "va muri un om” , "se va prabusi un regat , o dinastie”, sau “se va declansa un razboi". Daca in noptile senine, cerul se inroseste la orizont, se vorbeste de varsare de sange sau despre un posibil atac din partea unui posibil dusman.
Una dintre cele mai enigmatice stari ale Universului, ale Cosmosului si spatiului existential, pe care cunoasterea umana a descifrat-o numai in parte, este explicitarea si decodarea mijloacelor prin care se produce de o vesnicie ”alternanta absoluta, perfecta si regulata, a zilei si a noptii, a anotimpurilor in curgerea lor inexorabila”.
Din cele mai vechi timpuri, foarte multa lume cunostea si credea in anumite semne ale alternantei zi – noapte, prezicatoare de bine sau de rau, prevestitoare de razboaie, calamnitati, boli si molime. Nu de putine ori chiar si astazi se aud expresii ca: ’’urla noaptea’’, ‘’vuieste cerul’’,’’se bat stelele”, ”plange soarele”, ‘’luna-i incrancenata”, ‘’luceafarul s-a ascuns” s.a., expresii care acopera o sfera ideatica complexa, plina de prevestiri, de semnificatii probate sau dorite, de sperante sau de dezamagiri.
Poate nici fluxul si refluxul nu puteau fi fenomene de inteles, magnetismul terestru, aparitia eclipselor de soare sau de luna, cutremurele, uraganele, taifunurile, cicloanele, aspectul ploilor rosii sau acide, al furtunilor si dezastrelor al “cunoscutelor’’pete din luna, pazite de ”varcolaci” s.a., a vartejurilor, turbioanelor, care uneori par a lega pamantul cu cerul, ca semn al manierii naturii pe faptele pamantenilor, dar, stiinta a demonstrat ca la baza acestora, amintite aici, si, fireste, a altora de mult stiute, se afla procese materiale, fizice, chimice, care se desfasoara pe baza legilor fundamentale ale stiintei universale.
In vreme de razboi, de conflicte, de cataclisme, asfel de stari se exacerbau in toate dimensiunile lor, iar oamenii, cu diverse niveluri de perceptie si intelegere, le dadeau o multitudine de interpretari si descrieri, asociindu-le cu “bune si rele, cu vrute si nevrute intamplari si situatii, bizare sau obisnuite, dar care datorita momentului de mare incurcatura emotionala capatau semnificatii cu totul aparte, uneori chiar fantastice”.
De foarte multe ori, in timpul conflictelor armate de proportii, exodul populatiilor civile ori al trupelor invinse se facea in toiul noptii, urmand traseul ’’caii robilor” sau al stelei polare ori luand in calcul alte constelatii si structuri cosmice.
In antichitate, cand semnele si influentele cosmice se constituiau in sisteme ecologice cu rapoarte la terestru si reprezentau pentru populatii, pentru armate, adevarate conjuncturi benefice sau dimpotriva dezastruoase.
Se cunoaste faptul ca perturbatiile gravitationale se amplifica indeosebi noaptea si creaza asupra stariii de somn sau de veghe anumite impulsuri dizarmonice, care fac ca subiectii sa suporte manifestari biologice paradoxale. De pilda, durerile reumatice sau de alta etiologie, se exagereaza in momente de ceata, de ninsoare sau ploaie, de viscol si vant sau in momentele premergatoare declansarii acestor fenomene.
Desigur ca, in vremea conflictelor razboinice din perioada dacilor, cand luptatorii trebuiau sa strabata pe jos sau calare zeci si chiar sute de kilometri, cand trebuiau sa stea saptamani si luni in sir pe campul de lupta, in transee, adaposturi, paduri, munti etc. In conditii incomode, cu o dotare vestimentara, adesea precara, fenomenele naturale, cosmice, terestre, acvatice sau de alta natura isi spuneau in mod hotarator cuvantul asupra randamentului si eficientei actiunilor militare.
Determinarea ecologica isi impunea dominantele materiale cu influente, nu numai asupra fizicului, ci si asupra psihicului, dupa cum se cunoaste, cu deosebire pe timp de noapte, in conditii meteorologice nefavorabile sau dupa lungi perioade de incrancenare ori de incertitudine sau asteptare.
Desigur, actul de succedare al zilei poate sa diminueze si de regula asa se intampla, sau sa argumenteze anumite prestari si stari de ordin psihologic. De fapt, dimensiunea ecologica, implicand conditiile naturale, de mediu si materiale, antameaza dimensiunea biologicului si a psihicului uman si antreneaza modificari substantiale in acest tablou, unde nici o clipa nu este eludat faptul ca armata si razboiul sunt realizate de oameni, iar oamenii sunt, cum se stie, fiinte cu o natura biologica deosebit de labila si foarte presimtitoare.
Intr-o perfecta complementaritate temporara, alternanta zi si noapte se suprapune peste periodicitatea anotimpurilor rezultand, din aceasta cauza, o stare de influenta, cand cele doua fenomene sunt la rezonanta, o profunda interconditionare cu determinare asupra biologicului uman. In acest caz, tot ceea ce se intampla pe un segment temporal sau spatial prin repetitie si actiune imediata se amplifica in cadrul unui anotimp printr-o succesiune cu frecventa mai mare decat a procesului de revenire si determina astfel un efect de continuitate.
Fireste, nici macar nu mai trebuie demonstrat ce curs actional are razboiul pe timp de vara si ce curs are pe timp de iarna, date fiind radicalele transformari ce se produc in peisajul natural si cosmic.
De fapt, ritmurile biologice, metabolismele individuale, starile psihologice sufera transformari importante din cauza magnetismului terestru, fenomenelor naturale, perturbarii stari de veghe si de somn, efortului fizic specific individual, impactului asupra starii de sanatate sau morbiditate, dar trebuie luata in consideratie si de stare de adaptare materiala, tehnica si strategia pe care orice comandant si luptator trebuie s-o realizeze in functie de caracteristicile anotimpului.
Este necesar sa mentionam faptul ca zapada, viscolul, ploaia, furtunile, ceata, interfernta curentilor modifica in cea mai mare parte procedeele de ducere a actiunilor de lupta.
Razboiul in astfel de conditii este diferit conceput si purtat, de aceea este greu, daca nu imposibil, de desprins problematica complexa a acestuia, a pregatirii pentru declansarea si finalizarea unei actiuni militare tinand cont de fenomenele specifice anotimpurilor.
Astfel, ecologia, in spatiul temporal al iernii, cu impact asupra actiunii militare, in genere, devine o conditie fundamentala a reusitei sau nereusitei, realizeaza un complex de determinari si cauzalitati care modifica evident, uneori surprinzator personalitatea oamenilor prin conversiune temperamentala, prin excerbarea unor automatisme verbale, de gandire si actiune, printr-un intreg sistem de simtome si caracteristici, care fac ca omul, fie sa-si alerteze si amplifice mecanismele intime ale personalitatii, fie sa le reduca, si, desigur, aceasta in derimentul echilibrului de gandire, de decizie si comportament.
In plan actional, intervin nu numai factori de ordin subiectiv, evolutiv, temperamental, ideatic etc., ci si, in primul rand, de natura materiala, de ordin tehnic, terestru-geografic, vis-a-vis de perimetrul de actiune militara.
Nu pot fi, in nici un caz, ignorate si evitate perturbatiile atmosferice, accentuate si amplificate in timp de noapte, nu se pot nesocoti in vreme de razboi iernile extrem de violente, toamnele reci si umezi, friguroase, intretinute de precipitatii abundente si miscari de curenti de aer densi,verile secetoase si toride, intrerupte de furtuni si descarcari electrice.
La multe popoare fenomenele meteocosmice au fost si sunt in stricta corelatie interpretativa cu realitatile geografice, terestre, acvatice si chiar populationale, impunand o conotatie aparte si o conexare uneori surprinzatoare a spatialitatii terestre cu cea cosmica. De pilda, tarile care au o abundenta hidrografica sau o vegetatie luxurianta si-au explicat fenomenele meteo-spatiale prin consecintele terestre ale acestora si ca urmare le-au si reprezentat folosind simboluri adecvate: rauri involburate sau line, copaci inaltii si drepti ori mici si aplecati etc. Si din astfel de cauze, hartile astrale sunt diferite de la tara la tara sau de la popor la popor, si drept urmare, harta cerului nu este interpretata uniform sau in monosens, ci in funictie de cotextul etno-geografic, spiritual-traditional. Aceasta diversitate interpretativa rezida din diversitatea conditiilor concrete de viata, de munca si din cea a determinarilor bio-naturale.
Marii strategi si comandanti de osti daci au avut cu prioritate in vedere asfel de conjuncturi meteo-spatiale, meteo-cosmice, si le-au folosit in mod superior si benefic pentru demersul ideatic si pragmatic, pentru succesul al armatelor lor.
Dar sa trecem in revista numai doua episoade reprezentative;
• In anul 85/86 e.n, in plina iarna o oaste daca, surprinzandu-i complet pe romani, a trecut Dunare in gheatata si a patruns adanc pana in Moesia. In acesta curajoasa actiune sau reliefat cateva din procedeele”pamantene’’ ale dacilor; actiunea rapida, pe timp de iarna, in conditii meteorologice grele, peste fluviul inghetat, realizandu-se astfel o totala si fatala surprindere.
• Dupa batalia de la Tape, (101-102 e.n ) in prima companie a lui Traian impotriva lui Decebal, romanii au reusit sa ajunga dupa lupte grele in preajma Sarmisegetuzei, dar cand sa declanseze atacul hotarator a sosit iarna impiedicandu-i sa continuie inaintarea.Inacelasi timp insa, profitand de aceeasi Dunare inghetata, de viscole si ninsori abundente, Decebal a deschis un al “doilea front”, reusind sa slabeasca, cat de cat, presiunea asupra propiei capitale.
Se poate accepta parerea ca in decursul vremurilor elementele cosmice estompate sau exagerate de fenomene meteorologice au constituit pentru viata si munca obisnuita a oamenilor,dar mai cu seama pentru activitatea de aparare,de lupta,de razboi, cadrul natural in care ei, implorand fortele divine au rezistat secole si milenii tuturor aventurilor, invadatorilor lumii, pentru ca au stiut sa foloseasca ca nimeni altii, in scopuri proprii si in defavoarea dusmanilor manifestarile mai sus mentionate, facand din iarna, vara, din noapte si din ger napraznic, forta pentru a lupta, pentru ca aveau in suflete si in constiinte, caldura marii iubiri si responsabilitati fata de efigia, simbolistica inscrisa pe stindardul de lupta.
Asa se si explica de ce astrologia, mai putin ca stiinta sau mai mult ca latura a determinarilor psihosociale, a insotit populatiile stravechi chiar si in evenimentele cele mai crude ale vietii. Harta cerului a fost pentru lumea antica, dar si pentru secolele si mileniile care au urmat, o adevarata “catapeteasma’, oferita de natura, pe care au incercat sa o descifreze cele mai luminate spirite ale timpului si sa-i foloseasca ”semnele’ descoperite in scopuri benefice vietii si muncii, dar din pacate si razboiului.
Astfel dinamica si opozanta diferitelor constelatii si zodii, ca BERBECUL, CAPRICORNUL, LEUL, CLOSCA CU PUI etc., au reprezentat pentru foarte multe popoare, si desigur si pentru daci, surse de inspiratie, izvoare ale unor speculatii si interpretari filozofice, simboluri ale unor zeificari, predestinarii sau “descoperiri” senzationale, epocale.
Daca o stea ‘cade’ din cer – si astazi se spune- "va muri un om” , "se va prabusi un regat , o dinastie”, sau “se va declansa un razboi". Daca in noptile senine, cerul se inroseste la orizont, se vorbeste de varsare de sange sau despre un posibil atac din partea unui posibil dusman.
Una dintre cele mai enigmatice stari ale Universului, ale Cosmosului si spatiului existential, pe care cunoasterea umana a descifrat-o numai in parte, este explicitarea si decodarea mijloacelor prin care se produce de o vesnicie ”alternanta absoluta, perfecta si regulata, a zilei si a noptii, a anotimpurilor in curgerea lor inexorabila”.
Din cele mai vechi timpuri, foarte multa lume cunostea si credea in anumite semne ale alternantei zi – noapte, prezicatoare de bine sau de rau, prevestitoare de razboaie, calamnitati, boli si molime. Nu de putine ori chiar si astazi se aud expresii ca: ’’urla noaptea’’, ‘’vuieste cerul’’,’’se bat stelele”, ”plange soarele”, ‘’luna-i incrancenata”, ‘’luceafarul s-a ascuns” s.a., expresii care acopera o sfera ideatica complexa, plina de prevestiri, de semnificatii probate sau dorite, de sperante sau de dezamagiri.
Poate nici fluxul si refluxul nu puteau fi fenomene de inteles, magnetismul terestru, aparitia eclipselor de soare sau de luna, cutremurele, uraganele, taifunurile, cicloanele, aspectul ploilor rosii sau acide, al furtunilor si dezastrelor al “cunoscutelor’’pete din luna, pazite de ”varcolaci” s.a., a vartejurilor, turbioanelor, care uneori par a lega pamantul cu cerul, ca semn al manierii naturii pe faptele pamantenilor, dar, stiinta a demonstrat ca la baza acestora, amintite aici, si, fireste, a altora de mult stiute, se afla procese materiale, fizice, chimice, care se desfasoara pe baza legilor fundamentale ale stiintei universale.
In vreme de razboi, de conflicte, de cataclisme, asfel de stari se exacerbau in toate dimensiunile lor, iar oamenii, cu diverse niveluri de perceptie si intelegere, le dadeau o multitudine de interpretari si descrieri, asociindu-le cu “bune si rele, cu vrute si nevrute intamplari si situatii, bizare sau obisnuite, dar care datorita momentului de mare incurcatura emotionala capatau semnificatii cu totul aparte, uneori chiar fantastice”.
De foarte multe ori, in timpul conflictelor armate de proportii, exodul populatiilor civile ori al trupelor invinse se facea in toiul noptii, urmand traseul ’’caii robilor” sau al stelei polare ori luand in calcul alte constelatii si structuri cosmice.
In antichitate, cand semnele si influentele cosmice se constituiau in sisteme ecologice cu rapoarte la terestru si reprezentau pentru populatii, pentru armate, adevarate conjuncturi benefice sau dimpotriva dezastruoase.
Se cunoaste faptul ca perturbatiile gravitationale se amplifica indeosebi noaptea si creaza asupra stariii de somn sau de veghe anumite impulsuri dizarmonice, care fac ca subiectii sa suporte manifestari biologice paradoxale. De pilda, durerile reumatice sau de alta etiologie, se exagereaza in momente de ceata, de ninsoare sau ploaie, de viscol si vant sau in momentele premergatoare declansarii acestor fenomene.
Desigur ca, in vremea conflictelor razboinice din perioada dacilor, cand luptatorii trebuiau sa strabata pe jos sau calare zeci si chiar sute de kilometri, cand trebuiau sa stea saptamani si luni in sir pe campul de lupta, in transee, adaposturi, paduri, munti etc. In conditii incomode, cu o dotare vestimentara, adesea precara, fenomenele naturale, cosmice, terestre, acvatice sau de alta natura isi spuneau in mod hotarator cuvantul asupra randamentului si eficientei actiunilor militare.
Determinarea ecologica isi impunea dominantele materiale cu influente, nu numai asupra fizicului, ci si asupra psihicului, dupa cum se cunoaste, cu deosebire pe timp de noapte, in conditii meteorologice nefavorabile sau dupa lungi perioade de incrancenare ori de incertitudine sau asteptare.
Desigur, actul de succedare al zilei poate sa diminueze si de regula asa se intampla, sau sa argumenteze anumite prestari si stari de ordin psihologic. De fapt, dimensiunea ecologica, implicand conditiile naturale, de mediu si materiale, antameaza dimensiunea biologicului si a psihicului uman si antreneaza modificari substantiale in acest tablou, unde nici o clipa nu este eludat faptul ca armata si razboiul sunt realizate de oameni, iar oamenii sunt, cum se stie, fiinte cu o natura biologica deosebit de labila si foarte presimtitoare.
Intr-o perfecta complementaritate temporara, alternanta zi si noapte se suprapune peste periodicitatea anotimpurilor rezultand, din aceasta cauza, o stare de influenta, cand cele doua fenomene sunt la rezonanta, o profunda interconditionare cu determinare asupra biologicului uman. In acest caz, tot ceea ce se intampla pe un segment temporal sau spatial prin repetitie si actiune imediata se amplifica in cadrul unui anotimp printr-o succesiune cu frecventa mai mare decat a procesului de revenire si determina astfel un efect de continuitate.
Fireste, nici macar nu mai trebuie demonstrat ce curs actional are razboiul pe timp de vara si ce curs are pe timp de iarna, date fiind radicalele transformari ce se produc in peisajul natural si cosmic.
De fapt, ritmurile biologice, metabolismele individuale, starile psihologice sufera transformari importante din cauza magnetismului terestru, fenomenelor naturale, perturbarii stari de veghe si de somn, efortului fizic specific individual, impactului asupra starii de sanatate sau morbiditate, dar trebuie luata in consideratie si de stare de adaptare materiala, tehnica si strategia pe care orice comandant si luptator trebuie s-o realizeze in functie de caracteristicile anotimpului.
Este necesar sa mentionam faptul ca zapada, viscolul, ploaia, furtunile, ceata, interfernta curentilor modifica in cea mai mare parte procedeele de ducere a actiunilor de lupta.
Razboiul in astfel de conditii este diferit conceput si purtat, de aceea este greu, daca nu imposibil, de desprins problematica complexa a acestuia, a pregatirii pentru declansarea si finalizarea unei actiuni militare tinand cont de fenomenele specifice anotimpurilor.
Astfel, ecologia, in spatiul temporal al iernii, cu impact asupra actiunii militare, in genere, devine o conditie fundamentala a reusitei sau nereusitei, realizeaza un complex de determinari si cauzalitati care modifica evident, uneori surprinzator personalitatea oamenilor prin conversiune temperamentala, prin excerbarea unor automatisme verbale, de gandire si actiune, printr-un intreg sistem de simtome si caracteristici, care fac ca omul, fie sa-si alerteze si amplifice mecanismele intime ale personalitatii, fie sa le reduca, si, desigur, aceasta in derimentul echilibrului de gandire, de decizie si comportament.
In plan actional, intervin nu numai factori de ordin subiectiv, evolutiv, temperamental, ideatic etc., ci si, in primul rand, de natura materiala, de ordin tehnic, terestru-geografic, vis-a-vis de perimetrul de actiune militara.
Nu pot fi, in nici un caz, ignorate si evitate perturbatiile atmosferice, accentuate si amplificate in timp de noapte, nu se pot nesocoti in vreme de razboi iernile extrem de violente, toamnele reci si umezi, friguroase, intretinute de precipitatii abundente si miscari de curenti de aer densi,verile secetoase si toride, intrerupte de furtuni si descarcari electrice.
La multe popoare fenomenele meteocosmice au fost si sunt in stricta corelatie interpretativa cu realitatile geografice, terestre, acvatice si chiar populationale, impunand o conotatie aparte si o conexare uneori surprinzatoare a spatialitatii terestre cu cea cosmica. De pilda, tarile care au o abundenta hidrografica sau o vegetatie luxurianta si-au explicat fenomenele meteo-spatiale prin consecintele terestre ale acestora si ca urmare le-au si reprezentat folosind simboluri adecvate: rauri involburate sau line, copaci inaltii si drepti ori mici si aplecati etc. Si din astfel de cauze, hartile astrale sunt diferite de la tara la tara sau de la popor la popor, si drept urmare, harta cerului nu este interpretata uniform sau in monosens, ci in funictie de cotextul etno-geografic, spiritual-traditional. Aceasta diversitate interpretativa rezida din diversitatea conditiilor concrete de viata, de munca si din cea a determinarilor bio-naturale.
Marii strategi si comandanti de osti daci au avut cu prioritate in vedere asfel de conjuncturi meteo-spatiale, meteo-cosmice, si le-au folosit in mod superior si benefic pentru demersul ideatic si pragmatic, pentru succesul al armatelor lor.
Dar sa trecem in revista numai doua episoade reprezentative;
• In anul 85/86 e.n, in plina iarna o oaste daca, surprinzandu-i complet pe romani, a trecut Dunare in gheatata si a patruns adanc pana in Moesia. In acesta curajoasa actiune sau reliefat cateva din procedeele”pamantene’’ ale dacilor; actiunea rapida, pe timp de iarna, in conditii meteorologice grele, peste fluviul inghetat, realizandu-se astfel o totala si fatala surprindere.
• Dupa batalia de la Tape, (101-102 e.n ) in prima companie a lui Traian impotriva lui Decebal, romanii au reusit sa ajunga dupa lupte grele in preajma Sarmisegetuzei, dar cand sa declanseze atacul hotarator a sosit iarna impiedicandu-i sa continuie inaintarea.Inacelasi timp insa, profitand de aceeasi Dunare inghetata, de viscole si ninsori abundente, Decebal a deschis un al “doilea front”, reusind sa slabeasca, cat de cat, presiunea asupra propiei capitale.
Se poate accepta parerea ca in decursul vremurilor elementele cosmice estompate sau exagerate de fenomene meteorologice au constituit pentru viata si munca obisnuita a oamenilor,dar mai cu seama pentru activitatea de aparare,de lupta,de razboi, cadrul natural in care ei, implorand fortele divine au rezistat secole si milenii tuturor aventurilor, invadatorilor lumii, pentru ca au stiut sa foloseasca ca nimeni altii, in scopuri proprii si in defavoarea dusmanilor manifestarile mai sus mentionate, facand din iarna, vara, din noapte si din ger napraznic, forta pentru a lupta, pentru ca aveau in suflete si in constiinte, caldura marii iubiri si responsabilitati fata de efigia, simbolistica inscrisa pe stindardul de lupta.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adaugati comentariul dvs.